M-am trezit în zori, la 5:00, pentru a vedea meciul lui Lucian Bute cu Edison Miranda, cum s-au trezit – sunt sigur – încă vreo două-trei milioane de români. Dar nu l-am văzut. Pentru că nicio televiziune nu s-a învrednicit să-l transmită. Pentru un proces aranjat se găseşte o şpagă de 200 000 de euro, pentru un meci de titlu mondial în care e implicat un român de-al nostru nu e dispus niciun mare bogătaş să dea 150 000 de dolari canadieni. Dar, nici televiziunea publică nu e în stare să asigure o transmisie. În campania electorală a prostănacului Mircea Geoană TVR a băgat milioane de euro, acum brusc e criză. Sassu să nu se mai dea rănit politic. Mai bine ar explica unde sunt banii publici din bugetul televiziunii naţionale. Apoi, cu un marketing bun, banii pot fi recuperaţi din reclamă. O televiziune cu mii de angajaţi nu e capabilă de un marketing la îndemâna unui patron de pizzerie.
Lucian Bute este un român adevărat care ne face cinste. Într-o vreme în care pe toate meridianele se vorbeşte de români ca de campionii tâlhăriilor, violurilor, crimelor şi sălbăticiei, Lucian Bute merge peste ocean şi cucereşte o lume cu profesionalismul său, cu seriozitatea lui, şi face să se vorbească la superlativ despre România. Omul acesta din Pechea Galaţilor mulţumeşte după fiecare meci românilor pentru că s-au trezit în zori să-l vadă şi le dedică victoriile. Pentru el se cântă în ring imnul României. El cucereşte şi-şi păstrează titlul de campion mondial. E serios, muncitor, modest, n-are fiţele unor Mutu sau altor fotbalişti plini de ifose. Dar compatrioţii lui nu ştiu să-l preţuiască. Suntem noi o naţiune, un popor? Ba! Suntem o adunătură de egoişti, ingraţi, individualişti preocupaţi doar de propriul burdihan. Halal!
2 comentarii:
din ce am reuşit să citesc în presa de astăzi, care, în afara celei de specialitate, nu abundă în a relata evenimentul (deh, nu face de prima pagină o aşa faptă de ispravă!), am fost tare mulţumit să văd în acest boxer un om fără complexe, care nu se sfieşte să spună: "mă bat cu oricine: sunt cel mai bun la categoria mea".
nu e lipsă de modestie. e doar conştinnţa propriei valori, la care a ajuns prin muncă şi sacrificii.
câţi dintre noi mai avem puterea, ca după ce am ajuns la o anumită valoare, să ne aratăm la fel de descătuşaţi de complexe?
suntem un popor de umiliţi.
Aşa e. Dacă până la urmă îi va trece patriotismul şi nu se va mai înfăşura în tricolor şi va rămâne în Canada, unde oamenii îl iubesc şi-l preţuiesc, vina va fi doar a noastră. Şi cred că asta ar trebui să facă. Iar noi să rămânem ce suntem: un popor, ba o adunătură de umiliţi.
Trimiteți un comentariu