Democraţia românească ne iese pe nas!
Profesorii - ăia care sunt numiţi de 20 de ani proştii sistemului bugetar - simt tăişul cuţitului la os şi încep să iasă în stradă. Începând cu cei din Buzău. E târziu, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor din învăţământ. Sunteţi învinşi definitiv. Aţi avut salarii până în ianuarie de 2000 de lei; acum aveţi 1700. Cei care aţi avut 1500, acum aveţi 1350. Cei care ati avut 1000, acum aveţi 800. Şi tot aşa. Dar ieşirea în stradă e tardivă. De ce? Pentru că visteria e goală. De ce? încă o dată. Pentru că banii sunt la colegii dvs. magistraţi. Citiţi stenogramele din cazul Voicu, fost viitor ministru de interne. Un judecător de la Înalta Curte de Corupţie...ăăă ... de Casaţie şi (in)Justiţie încasează 40 000 - 50 000 de lei. Dar lui nu-i ajunge. Mai încasează vreo 200 000 de euro de la un Căşuneanu, de la un altul, prin intermediul dlui Voicu, senator al României.
De unde are Căşuneanu să dea şpagă? Păi, de la buget, de la asfaltarea fără asfalt, de la pietruirea fără bolovani, deci de la buget, adică din micşorarea salariilor dvs. domnilor profesori. Aţi înţeles? Trebuie să vă deseneze dl. Voicu?
4 comentarii:
ora 20.20. totul se repetă.până şi cifrele de pe ceasul meu arată de parcă ar suferi de amnezie.
îmi spun de mult că e vremea să trag obloanele, să sting lumina şi să mă duc la culcare. să mă culc într-un hotel de pe Coasta de Azur, unde o turistă norvegiană să îmi spună o poveste din ţara ei, din care eu să nu înţeleg nimic, dar să îi şoptesc că e frumoasă ,după care....
bă, futu-vă muma în cur de politicieni, stingeţi, bă, lumina că eu vreau să dorm!
Ce simplu e! Turista norvegiană, neînţelegerea datorită euforiei, politicienii care...sting lumina, că doar n-o să ia şpagă luminaţi a giorno...
Ţară veselă, republica lui Caragiale inventată ,la o halbă de bere, într-o cârciumă din Ploieşti...
Bag o bere peste handicap, chiar de mi-o plesni boilerul în cinstea matale; o săptămână de baftă-ţi urez.
Cine nu ştie să cânte la yutubă cu problema pensiilor şi salariilor, (http://www.youtube.com/watch?v=hwVy_2eOfsE&feature=player_embedded),
că, de dat pe goarnă, cam toţi vorbim. Aseară, cum rămăsesem în sticla goală, am luat-o pe-ntrecerea de pietoni, să nu-mi fac, precum zice nevastă-mea, chip de necioplit, şi-n virtutea inepţiei, am auzit-o, că ieşise-n vitrină: şi nu ne duce pe noroi în ispită! Da io, fleru-i ler, c-aveam multă cultură în cap, m-am oferit isteţ cu plata retrospectivă ca-n deceneul trecut: Mânaţi, măi – că şi-aşa nu mai aveam niciun ban pe mine şi eram corupt de foame şi infiormaţie conjugală. Nu mai mărase un storp, dar pormit c-o punem anâmdoi adătlată.
Aşa-s eu, Dadule: juma-bărbat, juma-mangă. Te îmbrăţişez de nu te vezi.
Rongo
Draga Rongo, îţi multumesc pentru urarea de o saptămână de baftă. N-am avut niciodată un asemenea interval de noroc. În rest, textul e...textual, şi ai dreptate, la realităţile dulceag-drăguţe pe care le trăim nu ne mai rămâne decât sticla, sticla plină la început, tot mai goală pe urmă. Altfel, ar trebui să ne sinucidem câte 100 000 pe zi, cam cât ia şpagă domnul nostru (ba al lor!) Voicu. Îmbrăţişări!
Trimiteți un comentariu