Să ne jucăm de-a guvernul din umbră

Dan Voiculescu, fostul turnător, fostul securist, actualul mogul, dar mai ales actualul preşedinte de (dez)onoare al unui partid uniprocentual, vrea să facă un guvern din umbră. Mulţi ani, acest partid de unu la sută a fost la guvernare adevărată. Acum, înţărcând bălaia, vrea să se joace de-a guvernarea din umbră sau de la umbră. Acelaşi lucru îl doreşte şi Crin Antonescu, după ce i-a căzut proiectul cu primarul Sibiului. Aceste guverne de la umbră îmi amintesc de un guvern croit într-o sâmbătă de vară într-un orăşel de 30 000 de locuitori. Citiţi şi luaţi aminte!
Ei bine, un popă din acel târg cu aşezare de comună a revenit acasă după două luni petrecute la un sanatoriu de oameni veseli. Se pare că i-au dat drumul mai devreme, anticipat. Într-o sâmbătă pe la prânz,era prin 1993 sau 1994, prea cucernicul a convocat directorii de la societăţile din oraş la o cafea în grădina proprie, la o masă printre flori şi ceapă verde, sub cireşul pârguit. După ce toată floarea cea vestită a economiei oraşului s-a aşezat, părintele i-a întrebat de sănătate, de mersul afacerilor în capitalismul timpuriu şi altele. Apoi, a devenit brusc solemn şi i-a anunţat: "Vreau să vă spun că vin de la dl. Iliescu, care vrea să-l demită pe Văcăroiu, cum l-a demis şi pe Petre Roman şi vrea un guvern din umbră". El, omul lui Dumnezeu, a primit mandat de premier şi vrea să pună bazele cabinetului aci, în oraşul lui cu oamenii lui pe care-i cunoaşte cel mai bine. S-a întrerupt puţin să facă loc ospătarilor care au început să pună pe masă gustări, fripturi, sticle de vin... Câinele-lup lătra, gănile cotcodăceau nebune, o sirenă de ambulanţă ţipa în disperare. Dar prea cucernicul părinte nu se încurca în astfel de amănunte. El croia guvernul din cuţite şi pahare. Fiecare director primea un portofoliu, cu indicaţiile de rigoare, ţara era în criză, ca şi acum, trebuia bine guvernată. Niciun director n-a rămas pe dinafară. Atmosfera era de lucru. Paharele se ciocneau, noii miniştri se felicitau, florile se mirau, ceapa se ofilea, cireşul cu grijă îi umbrea. A fost cel mai scurt guvern din istoria României. A lucrat de pe la 11:30 până la 16:15. Pe urmă, miniştrii, vreau să zic, directorii, au plecat pe la casele lor radiind. Iar părintele duminică dimineaţa a fost urcat în maşină şi dus înapoi la sanatoriu. Membrii cabinetului de la umbra cireşului au început să falimenteze fabricile lor, unii chiar în timpul guvernului Văcăroiu, alţii în timpul guvernelor Ciorbea-Radu Vasile-Mugur Isărescu, alţii au rezistat până anul trecut. Acum toţi sunt pe la pensie, unii au mers şi ei pe la sanatoriul părintelui, nu pentru că ar fi avut reale probleme, dar le folosea în justiţie.
Cam aşa e cu guvernele din umbră, de la umbră...