Fala de a fi curvă...politică

Mircea Dinescu este un poet bun, chiar foarte bun, un coleric simpatic, om de afaceri, fost disident, un nebun de îmbrăţişat. Până aici omul e ok. A mers, din 1990 încoace, cu Iliescu, apoi cu Teodor Stolojan, iar în 2004 cu Băsescu pentru care a făcut o campanie agresivă. Iar e ok. Nu e bou ca să fie consecvent, cum se zice. Aseară a apărut în stafful lui Mircea Geoană, prostănacul lui Iliescu, acesta fiind absent "motivat" de la disputa finala dintre cei doi prezidenţiabili de la Palatul Parlamentului, adică - pentru Ilici - Casa Poporului. Stând în spatele lui Geoană, pe primul rând, Dinescu şedea mai mult decât relaxat, cu mâinile pe cap, comentând superior cu voce tare discursul contracandidatului Băsescu, dialogând cu Crin Antonescu, altă fată de pe centură, râzând cu gura până la urechi, făcând spectacol ieftin. Traian Băsescu a fost un candidat fără prezenţă de spirit. În momentul în care Mircea Geoană i-a dăruit cartea Codul bunelor maniere, preşedintele trebuia să i-o dăruiască în secunda următoare lui Mircea Dinescu. Probabil că acolo există un paragraf care să sugereze că nu e o chestie de fală că eşti o curvă politică, una care trece cu nonşalanţă de la un candidat la altul.