Am făcut o plimbare la munte, pe Transfăgărăşan, până la Piscul Negru. Mi-am găsit timp să pescuiesc o oră şi jumătate. Obleţii se zbenguiau nu ca berbecii, ca-n poezia lui Arghezi, dar ca nişte zvârlugi enervant de voioase. În cârligul meu nu s-au agăţat decât trei: unul mare, unul mijlociu şi - aţi ghicit - unul mic. I-am împărţit astă-seară după cum urmează: din cel mare s-a înfruptat lupoaica Lessie, din cel mijlociu cokerul Lucky, iar cel mic i-a revenit leneşului motan Miţu.
La întoarcere, în preajma cabanei Valea cu Peşti, era să dau cu maşina peste o ursoaică mare cu doi pui după ea. M-am speriat şi-am pus o frână bruscă. La fel de rău s-a speriat şi ea şi s-a retras în marginea şoselei, sub un brad, la o sută de metri de corturile a două femei tinere, îmbrăcate demi-lejer şi iresponsabil de voioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu