E-hei! S-a dus vremea când la Ana Mureşan, Lina Ciobanu şi Suzana Gâdea, la tovarăşele ministrese cu coc nu puteai ajunge în veci şi nici nu le puteai apela pe vreo cale! Poate doar să le trimiţi vreo scrisoare copiată din "Scânteia" în care doar schimbai titlul din "Stimată şi iubită tovarăşă Elena Ceauşescu..." în "Stimată şi iubită tovarăşă Ana Mureşan..." Nişte vremi de mult apuse!...
Acum, deschid ziarul şi pe prima pagină editorialistul scrie în titlu: "Aştept o invitaţie, Abramburico, altfel, avem probleme!" Nu miroase a Ferentari? Un fel de "Păpuşico, mergi cu mine la mall, altfel ai pus-o!" Dar asta e varianta...moale. Titulara de la Educaţie poate fi măgulită de apelare.
Varianta extremă o priveşte pe doamna Elena Udrea, ministrul de la Turism. Pe blogul său, marele redactor şef Victor Ciutacu, cum care?, ăla cu motto-ul: "Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii.Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun?", ei bine, dl.Victor Ciutacu i se adresează hotărât încă din titlu doamnei ministru: "Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!" Iar în interior, ce să spun, tot exprimări elevate din care transpare subtil geniul: "Mă doare-n cur (...), eşti o ţărancă parvenită (...) îşi cade ţărână din buletin (...) îţi plimbi curul mare pe lângă memoria lui Marin Sorescu şi bagi în tine ca într-o magazie..."
Ce ziceam eu? Era posibil aşa ceva în neagra dictatură? Nţ! Acum e democraţie. Şi iată ce poate un redactor-şef în democraţie.
Doar o întrebare: nu aveţi impresia că de acum totul e îngăduit, că am trecut deja în democrahaos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu