Geo Dumitrescu, poet din perioada războiului (Al Doilea Mondial), are un volum intitulat Libertatea de a trage cu puşca. Titlul acesta mi l-am amintit după ce a început vânzoleala de săptămâna trecută.
Pe scurt, eu cred că lucrurile stau cam după următorul scenariu. Un om este condamnat 15 ani pentru fapte, desigur, de agresivitate maximă. Şi e închis la o puşcărie de maximă securitate. Dar închisoarea se dovedeşte a fi de maximă lejeritate. Omul se dă lovit în aripă, în inimă, în ficat şi-n toate cele. Medicii de închisoare şi cei legişti, împreună cu avocaţi, procurori şi judecători îi dau o permisie blândului agresor să se trateze. În libertate, până la data de. Dar el...uită să se mai întoarcă la închisoarea de maximă securitate, preferând maxima lejeritate. Şi, între două reprize de gimnastică la sală, jefuieşte câte o casă de schimb valutar să-şi recupereze probabil cheltuielile cu medicii, gardienii, avocaţii, procurorii, judecătorii. Fiind om liber, nu-i aşa, îşi ia libertatea de a trage cu pistolul, puşca lui Geo Dumitrescu fiind incomodă pe străzile fostului burg medieval.
Pornind de la poezia libertăţii de a trage cu puşca se ajunge mintenaş la proza trasului cu pistolul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu