Moto: „...îmi dau seama tot mai limpede că Istoria, la fel ca şi istoria mea, este în mare parte un roman pornografic”
Bruce Benderson
Bruce Benderson este un scriitor american contemporan care cunoaşte bine România modernă şi contemporană – istoria şi geografia. Ştie multe lucruri, până la nivel de subtilitate, despre Carol al II-lea, dar mai ales despre relaţia lui cu Elena Lupescu, ştie balada Mioriţa şi ce reprezintă ea în spiritualitatea românească, cunoaşte viaţa şi opera lui Brâncuşi (ba chiar dă interpretări proprii unor lucrări ale marelui sculptor), ştie lucruri reale despre perioada ceauşistă, cunoaşte în profunzime epoca noastră de tranziţie, a călătorit în Maramureş, pe litoralul Mării Negre, la Braşov şi Sibiu, iar Bucureştii nu mai au niciun secret pentru el. S-a cunoscut personal cu poetele Carmen Firan şi Nina Cassian, cu muzicianul Johnny Răducanu etc. Bruce Benderson este autorul unui roman pe cât de savuros, pe atât de excentric: Românul. O autobiografie erotică (Editura Trei, 2008, traducere din limba engleză de Alexandra Mustăţea).Cartea este un jurnal de-o crudă sinceritate scris de autorul american aventurier care are o legătură amoroasă cu un prostituat român timp de nouă luni din anul 2000. Americanul boem îl cunoaşte pe Romulus la Budapesta unde românul depravat joacă un rol dublu: pe de o parte este proxenet pentru fete din România, pe de alta, este prostituat pentru homosexuali. Dar, ceea ce părea un capriciu de-o seară, menit a fi doar subiectul unei scurte povestiri pornografice, devine o obsesie pentru scriitor. El este atras patologic de românul din Sibiu. Pleacă la Paris, la New-York, oraşul său natal, unde mama sa nonagenară îşi trăia ultimii ani, dar revine iar şi iar în România la obiectul pasiunii sale care este şi neinstruit, dar şi jemanfişist, preocupat doar de supravieţuirea de zi cu zi, îndeplinindu-şi apatic rolul de amorez plătit, în rest trăindu-şi relaţiile amoroase cu diferite blonde, fapt ce-l face gelos pe scriitor. Acesta trăieşte o experienţă pe cât de umilitoare, pe atât de periculoasă, riscându-şi libertatea, în acea perioadă încă fiind în vigoare celebrul articol 200 din Codul Penal, care condamna relaţiile homosexuale.Bruce îşi analizează viciul cu o sinceritate dezarmantă, dar înţelege că nu i se poate sustrage. Relaţia cu Romulus e un bun prilej pentru el de a citi cărţile lui Panait Istrati, cărţi despre Brâncuşi, dar şi tratate de istorie a României. Autopsihanalizându-se, descoperă similitudini între viciul lui şi cel al lui Carol al II-lea: „Îmi devine tot mai limpede că Istoria, această curvă, îmi furnizează un decor privilegiat pentru povestea mea amoroasă cu un prostituat de pe stradă. Este adevărat că îmi golesc contul bancar pentru un peşte tinerel şi dubios care îmi cheltuieşte banii pe un şir de prietene, dar Carol al II-lea – un rege, nici mai mult, nici mai puţin – şi-a zvârlit viitorul la gunoi pentru o farfuză care umbla din floare-n floare”. De altfel, tot romanul este construit pe această paralelă: Lupeasca secolului XX – Benderson al începutului de mileniu III. Deşi se îndoapă cu pilule halucinogene, Bruce îşi analizează cu toată claritatea relaţia: „...formăm un cuplu straniu – un american plinuţ, de vârstă mijlocie, care vorbeşte în şoaptă, mieros, cu un prostituat mărunţel, un român cu nasul acvilin, cu ochi ageri şi neîncrezători, cu obrajii supţi şi cu dinţii ascuţiţi”. Şi: „Pentru el (pentru Romulus; n.m.), a fi cu mine este ca şi burlăcia, din moment ce nici nu-i trece prin minte să se considere homosexual”. Sau: „Romulus cu pantofii lui tip platformă şi cu semnul dolarului licărindu-i în ochi, şi cu mine, cu haina mea neagră din East Village şi cu maxilarul pe care mi se citeşte ambivalenţa intelectuală, trebuie să apărem ca un tablou al degenerării”.Românul. O autobiografie erotică este un roman-jurnal, autorul însuşi făcând precizarea că „totul în carte este real, nu este ficţiune”. Acest aspect nu diminuează cu nimic valoarea volumului, ba dimpotrivă, în mod logic, îi dă un plus de credibilitate şi autenticitate. Cartea reprezintă, din acest punct de vedere, o adevărată lecţie pentru prozatori, prin asumarea adevărului, oricât de şocant, de incomod ar fi. E un sacrificiu pe care orice scriitor trebuie să-l facă. Romanul mai este neobişnuit şi prin faptul că are bibliografie, ca un studiu, bibliografie care i-a furnizat autorului informaţiile despre ţara noastră. De menţionat că din această perspectivă, proza aceasta este veridică, realistă. Cartea este, în totalitate, un real succes (de librărie şi de critică, deopotrivă), versiunea franceză primind în 2004 faimosul Prix de Flore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu