În "epoca de aur", la "Scânteia tineretului" scria un reporter de rasă. Pavel Perfil se numea şi era lipovean. Dacă aş avea colecţia ziarului aş face o antologie extraordinară cu textele omului. Dar insul mare, masiv, blond era cu totul fermecător şi lipsit de inhibiţii. Legenda spune că a venit odată din documentare cu nişte bidoane de vin sec, dar, cum nu putea intra cu ele pe uşă în Casa Scânteii, l-a rugat pe un ins cu un utilaj să-l ridice în cupă exact în fereastra redactorului şef adjunct Ion Cristoiu. Care Cristoiu se purta cu el urât şi-l ardea la salariu când i se năzărea (chestie pe care mi-o aplica şi mie în anii 90 la "Zig-Zag", "Expres Magazin" şi "Evenimentul Zilei"). Exasperat din această cauză, la un moment dat, Pavel Perfil (Papaşa, pentru intimi) a intrat intempestiv în biroul lui Cristoiu şi - sub privire de animal speriat a acestuia - a ales bunuri din birou care să acopere valoric penalizarea.
Mi-am adus aminte acum de întâmplare, citind editorialul din "Jurnalul Naţional" al lui Cristoiu, devenit între timp sluga lui Dan Voiculescu. Acum ar fi cazul ca Pavel Perfil - ca-n poezia lui Romulus Vulpescu, "drept dac" - să intre cu buldozerul în casa lui Cristoiu din Calea Victoriei colţ cu Nicolae Iorga şi să-l altoiască peste faţă cu lopeţile lui de palme, până-i vine mintea la cap.
Unde eşti, Pavel Perfil?
10 comentarii:
ZILELE ACESTEA M-AM INTALNIT CU PAVEL!!ERA IN PIATA 1 DECEMBRIE 1918 SLAB.TRAS LA FATA SE PARE CA SUFERA DE ULCER VARICOS!?CHIAR NE-AM DEPANAT AMINTIRI SI AM RAMAS MIRAT CU CE SENINATATE I-SI ACCEPTA SOARTA!!"A FOST DEMULT"MI-A ZIS SI SA NE VEDEM CU BINE!! SARACU'PAPASA!!!
dragul meu unchi Pavel Perfil, a decedat astazi la ora 15.15 la Bucuresti.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Mihaela
din pacate, unchiul meu Pavel Perfil, s-a stins astazi la Bucuresti la ora 15.15. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Mihaela (nepoata)
astazi in jurul orei 15.15 Papasa a trecut pe celalalt taram.a trecut prin clipe cumplite pana a decis Domnul sa il ia.pur si simplu nu pot sa cred ca nu mai este.desi nu l-am vazut demult,cel putin stiam ca este undeva acolo.regretele sunt tarzii acum.
sper ca am invatat acum ca e bine sa fim aproape de cei de acelasi sange cu noi.Sa te odihnesti in pace Papasa.Iarta-mi ignoranta si insensibilitatea.Ai fost un om deosebit si tocmai de aceea am sa-mi amintesc momentele vesele-si n-au fost putine-petrecute impreuna.
Dumnezeu să-l odihnească în pace în colţul cel mai luminos al Raiului!
Dumnezeu să îl odihnească pe acest Mare Suflet! Sufletul atât de greu încercat al lui Pafka şi-a găsit liniştea. ne rămâne amintirea sa , blândă şi senină. Dumnezeu să il odihnească! PS Povestea din capul pagii eset adevîrată... şi nu rpea, în sensul că ea s-a petrecut, dar nu pe bremea când Jack Cristoiu era adjunct la"Scânteia mică", ci mau devreme, adică pe la sfârşitul lui *74 şi în biroul redactorului şef, E F. Am să o relatez în tableta pe care o scriu chiar acum şi sper să apară în revista"Literatorul" graţie admirabilului nostru prieten Nichi Iliescu.
Eu am relatat-0 desigur din folclorul care circulă în viaţa literară, şi folclorul...tot folclor!
Altfel, Dumnezeu să fie cu Papaşa!
Oda unchiului
de Mihaela (nepoata)
Visam sa alergam pe dealuri dobrogene,
Cu soarele zambindu-ne pe gene,
Dar am inteles instantaneu;
Pacat, era doar visul meu
Opera vietii o scriai,
Probabil, in adancul tau stiai,
Ca opera demult e scrisa
Doar ca spre lume nu-i deschisa.
Frumosul nostru lipovean,
Umorul tau bogat, spontan,
Facea sa rada si-un biban.
Insa licoarea cea amara
Pe tine, te tinea in smoala.
Cu cat licoarea din pahar sporea,
Cu atat al vietii fir se subtia,
Si-am inteles instantaneu
Pacat, era doar visul meu.
Acum, in ceruri, copil bland esti,
Zambesti, de acolo ne privesti,
Visul din nou il reluam,
Acuma e usor, nu-i greu
Iar visul NU e doar al meu…
Te iubim,
Familia
Tot respectul pentru gestul de a accepta simpla menţionare. E un gest frumos care îmi întăreşte ideea că memoria lui Pafka are oameni de frumoasă calitate morala si de ţinută intelectuală care o vor păstra curată şi senină. Odihnă lină bântuitului călător spre niciunde...
voi posta zilele acestea doua poeme scrise pentru pafca in zilele de glorie ale tineretii noastre ...leonida grosu
Trimiteți un comentariu