În perioada romantică a presei libere de după 1989, am avut nenumărate polemici cu colegii mei în privinţa justiţiei. Eu nu conteneam să susţin că - indiferent că faci presă de informaţie sau de atitudine - nu trebuie să discuţi sentinţele judecătoreşti, consideând că acestea sunt sfinte. Hm! Am fost un dobitoc, onorată instanţă! Le prezint scuze tuturor colegilor şi prietenilor mei pentru vehemenţa cu care am apărat nişte principii pe care judecătorii noştri nu dau doi bani. Din 1990 până acum am tocit băncile de lemn ale sălilor de judecată. Am fost acreditat la procesele membrilor CC al PCR în 1990, am văzut alte şi alte procese importante, până la procese mărunte, de toată mâna şi de toată ziua. Ba, eu însumi am fost parte în câteva procese. Experienţa aceasta mi-a cristalizat o imagine despre draga noastră de justiţie. Ei bine, vă rog să mă credeţi că tagma judecătorilor şi procurorilor din România colcăie de putreziciuni: incompetenţi, oportunişti, şpăgari, hoţi de-a dreptul, mitocani, îmbuibaţi, fraţi buni ai interlopilor... Nişte pericole publice. Au cele mai mari salarii din toate categoriile de bugetari, iar marasmul în care se zbate ţara li se datorează în proporţie de 95 la sută. Datorită judecătorilor, România a pierdut milioane de euro la CEDO, bani plătiţi de noi, ei rămânând cu averile clădite din şpăgi.
Zilele trecute, pe când capii judecătorilor, adormiţii aceia buhăiţi de la Curtea Constituţională, forţau desfiinţarea CNSAS-ului, am mai aflat un lucru pe care, de altfel, îl bănuiam, dar speram să fie un zvon: un sfert dintre judecătorii căutaţi la dosare până acum au fost securişti sau colaboratori la Securitate. Bănuielile s-au adeverit. M-am liniştit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu