Scriitorul clujean Horia Bădescu (originar din Aref pe Argeș
– cum se prezintă el însuși) este om de carte în sensul deplin al cuvântului,
cu peste 30 de volume apărute în România și în multe alte țări, cu doctorat în
Litere, cu premii ale Uniunii Scriitorilor și ale Academiei Române, dar și
cavaler al Ordinului național francez Les Palmes academique, ca și comandor al
Ordinului național român Meritul Cultural. Iar literatura scrisă de el este una
gravă, în general plină de înțelepciune, ceea ce e o raritate în zilele
noastre. Dar, din când în când, își permite câte o „vacanță”, ca să zic așa,
publicând câte o carte vioaie, veselă, sprințară. Este cazul celei mai recente
apariții editoriale: Decameronice
(Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017), o carte în care calitatea
scriiturii se întâlnește fericit cu grafica de calitate, aici ilustrațiile cu
nuduri fiind realizate de poeta și pictorița Mariana Bojan.
Poemele acestei cărți sunt închinate femeii, erotismul lor e
unul vesel, jucăuș, vioi colorat: „Unde s-au ascuns fătucile/cu țâțele ca
nucile/de ne-ncurcau răscrucile,//nesățioasele muieri/care sminteau ziua de
ieri/a nărăviților becheri?//Unde-s sprințarele studinte/de până și domnul
părinte/uita de toate cele sfinte,//mult prea frumoasele filoloage/punând pe
suflete zăloage/și inimile să se roage?//Umbrite crame și stradele/unde făceau
de toate cele/heruvii nărăviți la rele...” Dedicațiile către femei sunt de-o
mare savoare, ușor ironice și șugubețe și parodice: „Îți mai aduci aminte,
doamnă,/când nu era târziu, nici toamnă/și când mă invitai la ceai/ce sâni
însomnurați aveai?/Și ce mai coapse încopsate/în dimineți încercănate/în
care-ți lepădaseși ia/să te cuminece pustia...”
Fericit poetul care știe a-și lua o mică vacanță de la cele
grave și serioase, fericit poetul, dar și cititorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu