Se știe, înțeleptul rege Solomon a fost
plăcut Domnului la început de...mandat, pentru că n-a cerut averi, aur și
preamărire, ci înțelepciune. Apoi a cam fost pierdut de femei, care l-au corupt
să creadă în idolii lor. Ei, dar nu asta voiam să spun, ci faptul că se scrie
în Cartea Regilor cum că Solomon a
avut sute de femei străine: moabite, amonite, idumiene, hetite și amoriene.
Nu-i așa că sună ca niște pietre prețioase?
*
Cărțile „cititorului” contemporan: cartea
de identitate, cartea de vizită, cartea de credit, cartea funciară, cartea de
muncă, cartea albă a securității, cartea de bucate, cartea poștală, cartea de
alegător, cartea de telefon, E-book, cartea de joc, audiobook, cartea neagră a
guvernării, cartea singură pe care se joacă totul...
*
Dialog din Teodor Mazilu: „Să ieșim la
aer, să vedem ce mai e nou în lume, ce gândesc alții, că uite, vine
bombardamentul informațional. Avem nevoie de lupta de opinii. Știi ce e lupta
de opinii? Grosu: Știu, tovarășe
Sandu. Doi oameni care au aceeași părere
și se jenează s-o spună. Sandu: Ești
un idiot! Grosu: Mă flatați, tovarășe
Sandu!”
*
După o viață de citit, Manoil nonagenarul
cel trist și împuținat la trup s-a ales cu o grămăjoară de pietricele colorate
la poalele unui munte de cenușă.
*
Ziua are dimineață, amiază, seară și
noapte.
Dimineața are amiază, seară și noapte.
Amiaza are seară și noapte.
Seara are noapte cât cuprinde.
Noaptea e fericită în negura ei
discretă și creatoare.
*
În orice biserică, indiferent ce ar
citi/cânta preotul, eu nu aud decât jelania abia murmurată a lui Iov cel care
aștepta lumina și primea întunericul.
*
Un portret în nu și nici, portretul lui Leonică din „nuvela
pesimistă” Broaște...destule a lui
Caragiale: „Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici
oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii.
Nu era nici cârn, nici năsos, și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare,
nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici subțire, nici
gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici iute, nici deștept, nici
prost. Cu un cuvânt, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ”. Așadar, un portret
exemplar făcut în conotație negativă, un portret în nu și nici.
*
Între bibliotecă și bordel se află
mereu o cârciumă. Luciditatea trebuie pierdută treptat.
*
Jules Renard, cenzorul ironic al
vremii sale: „E o carte despre care spunem: S-o citim imediat ca să nu
trebuiască s-o citim mai târziu!”
*
Poemele numeroase ale cărții, frumoase
ca florile galbene de păpădie. Peste o vreme, cititorul și le-aduce aminte,
vrea să să le revadă. Dintre file zboară un puf alb-cenușiu, ca un nimic
multiplicat în milioane de puncte zburătoare.
*
Poem concentrat de Leo Butnaru
într-un vers, Monostihul frumuseții:
„Câtă frumusețe în ceva ce nu se vede! – Aerul...”
*
Zisa lui Isus, ca un testament al
fiecărui scriitor de la noi și de aiurea, de ieri și de azi: „Încă multe am a
vă spune, dar acum nu puteți să le purtați”. (Ioan, 16; 12).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu