miercuri, 6 aprilie 2016

Armura diafană din fluturi albi




        Toamna, în grădina Reginei Maria de la Balcic, sunt dezgropați uriașii cactuși și duși la iernat în sere. Rămân vreo sută de cratere părăsite de parcă pe malul înalt al Mării Negre ar fi venit în toamna însorită ziua mare și îndelung așteptată a învierii morților.
                                                                          *
        Ovidiu Genaru, obsedat de a i se confirma viețuirea: „Te rog strivește-mi degetele cu ușa/Smulge-mi mărturisirea că sunt viu”.
                                                                           *
          După trei zile de muncă asiduă, o ciocănitoare lasă pe trunchiul gutuiului bătrân din fundul grădinii o țesătură de puncte și linii roșietice pe fond gri întunecat. Trecem indiferenți pe lângă pom, deși s-ar putea ca scoarța lui să ascundă un text cât se poate de interesant, dacă nu chiar o profeție esențială.
                                                                             *
         Petre Țuțea, omul radical religios: „În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul”.
                                                                              *
        În anii 70-80 ai veacului trecut(!), cele mai bune vinuri din restaurantele românești erau cele refuzate la export. În schimb, cele mai bune cărți păreau cele puține acceptate clandestin la export.
                                                                               *
       Scriitor eliptic. La 2 aprilie 1957, Radu Petrescu își notează în Jurnal: „De două ori Ideea mă învelește astăzi în aripi luminoase. La ce bun aș spune cum?”.
                                                                                *
         La o anumită vârstă a cititorului, la tocarea primei tone de cărți, într-o dimineață de primăvară, o dată cu ivirea primului boboc de magnolie, pentru cititor începe trecutul, trecutul cel fără de sfârșit.
                                                                               *
         Tot cerul acoperit de o armură diafană de fluturi albi pe aripile cărora e scrisă toată literatura lumii; de azi pe mâine.
                                                                               *
          Nomina odiosa! Baudelaire, în jurnal: „Am uitat numele acestei ticăloase...ah!, mi-l voi aminti la judecata de apoi”.
                                                                               *
         O discriminare. La contactul cu o carte proastă, cititorul/criticul le plânge de milă copacilor tăiați din pădurile patriei. N-am auzit însă nici un meloman căinând pădurea când un violoncelist sau un contrabasist cântă execrabil.
                                                                               *
          Ioan F. Pop: „Cărțile de popularizare a filosofiei nu fac decât să invite ideile la desfrâu. Căci e greu de popularizat unicitatea unei gândiri”.
                                                                                *
           Din când în când, scriitorul trebuie să sufere o esențială schimbare la față. Fără aceasta, literatura lui e industrie forestieră.
                                                                                 *
           Nichita Stănescu: „Ce am eu mai ascuns în mine,/sângele mișcând un gând...” Iată conexiunea trup-spirit în toată abstracțiunea ei!
                                                                                  *
         Grave, în fond, versuri dintr-un poem pe tema dublului. Ion Caraion: „Mă-ntorceam de la propria mea înmormântare./Fusesem pus să vorbesc despre mine./Dar am uitat unde și am uitat cine...”
                                                                                  *
         Și-ar vinde sufletul cu mare voioșie, dar Diavolul Bibliotecii Universale e în vacanță prin Haiti.
  (fragmente apărute în revista Acolada, nr. 3/martie 2016)
                                                                                                                                                                                                                                                

2 comentarii:

Dobrica Mariana spunea...

Frumoasele dvs. „variatiuni pe aceeasi tema”, cum imi place sa le numesc.

Ștefan Dumitru spunea...

V-ați făcut timp și pentru ciocănitoarea aceea și ,,scrierea” ei de pe trunchiul gutuiului bătrân. Minunat!
În ultima vreme, am fost mai rar prezent pe net; și am descoperit că v-ați deschis un cont de FB. O să vă trimit o cerere de accept, poate mă includeți la ,,friends”... Ștefan Scripcariu e contul meu de FB.
Domnul să vă ajute în toate!