L-am mai citat aici pe poetul minunat care este Horia Bădescu, argeşean de la Cluj, dar şi de la Paris...
De data aceasta, mi-a trimis o carte de studii poetice (studii de poetică, comunicări la festivaluri internaţionale de poezie, texte din reviste franceze plus interviuri cu poeţi români importanţi, dar mai ales de limbă franceză). N-am terminat de citit cartea, dar m-am "împotmolit" într-o zicere memorabilă şi vreau s-o reproduc aici:
"Poemul dezvăluie o proximitate dar nu o limită, un contur. El oferă o ţesătură, o plasă, o întru-aflare fluidă şi evanescentă. Poemul deschide misterul pentru a-l închide într-o nouă deschidere. Cunoaştere revelatoare (Blaga), poezia este nevoită să ascundă dezvăluind, să sporească nu numai in-finitul, ci şi impenetrabilul, misterul, ascunsul. Şi dacă esenţa Fiinţei este misterul ei, atunci poezia - şi prin ea Omul în umanitatea lui - este creatoare, însoţind Fiinţa în perpetua facere a lumii. Poemul deschide misterul pentru a-l închide în orizontul unei noi deschideri".
Iar poetul Horia Bădescu nu este deloc un "ipocrit", toată poezia lui se încadrează în acest program.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu