marți, 3 martie 2015

Ziua scriitorilor răzleţiţi

      Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorilor.
      Nu ştiu la alţii cum e viaţa literară, dar la noi este tumultuos-belicoasă.
      Cu mici excepţii, fiecare scriitor român este nucleu, centru în jurul căruia el visează că se învârtesc sute de alţi scriitori mai puţin importanţi.
       Ziua aceasta a scriitorilor a prins literatura română într-un vârtej nebun. Se fac petiţii, semnează unii scriitori unele petiţii, alţii, altele, unii şi pe unele, şi pe altele. Toată lumea e împotriva tuturor. Iar sărăcia îi loveşte peste degete pe toţi deopotrivă; cu micile excepţii, desigur.
       Ultima lege ajunsă la fostul preşedinte (mi-e silă să-i mai scriu numele) a fost cea referitoare la finanţarea de la buget a revistelor USR. Legea a trecut de cele două camere şi a ajuns la promulgare. Ei bine, o poetă mereu agitată a trimis preşedintelui o contestaţie, susţinând că e o discriminare finanţarea doar a revistelor USR, ci că ar mai trebui finanţată şi revista ei. Iar preşedintele a trimis legea înapoi. Capra vecinului a murit, să turnăm vodcă-n pahare! Şi să sărbătorim Ziua Mondială a Scriitorilor.

8 comentarii:

Unknown spunea...

daca era Presedintele om, chema la cotroceni toata scriitorimea română şi dădea o friptură şi un şpriţ.
dar se pare ca nu e.
eu, in locul lui, asa faceam. ba, o mai dadeam si pe alina ghorghiu la desert. ca muza.

Augustin spunea...

Mă rog, friptura şi şpriţul, toată stima!
Dar, pe cine să inspire Alina care pronunţă: puliţie, pulitică etc.

ștefan s. spunea...

Domnule Augustin, La mulți ani!
Spor la scris și toate cele bune!

Augustin spunea...

Mulțumesc, deși e o aroganță din partea mea să primesc felicitări pentru mulțimea scriitorilor.

ștefan s. spunea...

Felicitările sunt pentru dvs personal. Vă apreciez f. mult scrisul (și cărțile cu substanța lor fizică și metafizică!).
Chiar mi-e dor să citesc o altă carte în care moartea, personaj simpatic și f. realist, e privită dintr-un unghi anume și fără pic de încrâncenare...
Toate cele bune vă doresc!

Tudor Cicu spunea...

Dar, oare, în scrisoarea aceea Aura Christi i-o fi spus și președintelui că un om întreg (ca dumneaei) își jertfește viața când socotește că e necesar? Că, odată, bunicul îmi spunea: nepoate, e de ajuns și o lingură de catran ca să strice un ditamai butoiul cu miere!

Augustin spunea...

Este clar că breasla nu se poate ridica dacă ne dăm în cap unii altora! Eu dau scris că mă bucur că unele reviste sunt finanţate, chiar dacă a mea e lăsată pe dinafară...

Tudor Cicu spunea...

Concluzia dvs. e corectă. Așa se întâmplă când ne dăm în cap cu bâta unii altora. Pun și eu votul la cele spuse de dvs.