sâmbătă, 28 februarie 2015

Torna, torna! dar şi verifică!

       Îmi povetea un bătrân profesor de liceu cum, pe la începutul anilor '60, a fost oprit pe stradă de un fost coleg de-al său, activist cultural:
       "Mişule, nici nu ştii ce mare datorie ai la mine!"
      "Vai de capul meu!" a răspuns acesta. "Nu-mi place niciodată să rămân dator. Să-mi spui, să mă pot plăti..."
      "Nici cu o Dunăre de vodcă nu te plăteşti de binele pe care ţi l-am făcut!..."
      "Hm! Ce mare bine mi-ai făcut?"
      "Păi, uite, nu te-am turnat la Securitate că ai fost tânăr legionar..."
      "Dar, eu n-am fost legionar!"
      "Sigur că n-ai fost. Dar acum zece ani cine stătea să verifice? Şi acum ai fi la Gherla sau la Aiud..."
      Adevărul era că şi dacă profesorul Mişu ar fi fost legionar şi colegul său ar fi ştiut şi nu-l turna, el însuşi ar fi fost închis. Scriitorul I. D. Sârbu a făcut închisoare pentru omisiune de denunţ.

      S-a revenit la metoda denunţului. Sigur că acum se fac denunţurile la DNA, Codul Penal îndulcind pedeapsa denunţătorilor. Găsesc că e o metodă bună de ecarisaj, de a se mânca unii pe alţii şi, pe total, de a se curăţa societatea de corupţi, hoţi şi jefuitori. Doar că procurorii nu mai trebuie să procedeze ca-n anii '50. Turnătoriile trebuie coroborate cu probe, altfel repetăm odioasele procese politice.

     P.S. Ar trebui să nu amestecăm lucrurile. De pildă, astăzi Lucian Bute a împlinit 35 de ani. Cât am bănănăit eu pe internet, n-am văzut pe nicăieri niscaiva formale felicitări. Şi este totuşi unul din puţinii (îi numeri pe degetele de la o mână) campioni mondiali de box profesionist. E păcat că Bute e doar numele unui dosar penal în care el n-are nici o vină.

2 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Cunosc, din nefericire, tipul omului care lăcrimează și îți spune că îi ești dator, fiindcă ți-a făcut un mare bine și nu te-a nenorocit. Am fost ținta multor turnătorii în viața mea - ultima oară m-au turnat niște popi la primărie, cum că aș fi ”râs”, pe blogul meu, de familia primului gospodar al localității -, dar unora nu le-a ieșit schema. Și atunci au venit la mine și mi-au spus că puteau să mă distrugă prin câteva cuvinte adresate unor șefi ori lideri de partide, chiar au avut impulsul ăsta - prea sunt un ins nărăvaș, care nu se lasă comandat de nimeni! -, dar în ultimul moment s-au abținut și au devenit binefăcătorii mei. În realitate, ei chiar mă turnaseră, dar spusele lor nu fuseseră luate în seamă. Bine, îl întrebam pe respectivul - de regulă, un superior pe cale ierarhică -, dar ce puteai spune tu de rău despre mine? Păi, le povesteam că nu faci ce zic eu, venea prompt răspunsul. Și ăștia sunt oameni, au făcut carieră și au ocupat, decenii în șir, funcții plătite gras.

Augustin spunea...

E România plină de astfel de cazuri. Ce-am găsit şi eu în dosarul meu de urmărire informativă!... M-am crucit şi-am râs. Că trecuseră vreo 11 ani de la revoluţie, altfel m-aş fi crucit după gratii plângând...