vineri, 30 ianuarie 2015

"La nevoie, omul de mulţumeşte şi cu puţin, fie chiar numai cu fericirea!"

      România zilelor noastre are cam tot ce-i trebuie unei ţări rătăcite: miniştri hoţi, parlamentari chiulangii, hahalere şi zdrenţe, impostori şi doctori în haos, vedete de doi bani, mahalagioaice în tabloide, analişti politici câtă frunză şi iarbă, îmbuibare mare la puţini şi sărăcie lucie la mulţi, circ cât cuprinde şi pâine la limita subzistenţei...
  
       Ce i-ar mai trebui ca să fie circul complet? O oglindă în care să se privească. Un Caragiale? Nţ! E prea dulce. Un Teodor Mazilu! Ce portrete le-ar face Hrebenciucilor, Băseştilor, Cocoşilor şi Elenelor lor, Videnilor şi Tatoilor!...

       Recitesc în zori câte o schiţă de Mazilu şi ajung cu picioarele pe tavan. O zi din viaţa lui Mişu, de pildă. Mişu se trezeşte în fiecare dimineaţă mahmur şi autocritic. Se ceartă de mama focului pentru că ieri a plecat după un serviciu şi n-a mai ajuns decât la cârciumă, ca de obicei. Acum, e cuprins de remuşcări, abia ia micul dejun pe care i-l oferă mama sa, cu aceleaşi remuşcări îi mai cere nişte bani, că merge să se încadreze în câmpul muncii. "Pleacă la oficiul forţelor de muncă şi ajunge imediat la restaurantul Feroviarul... Ia te uită, îşi spune Mişu zguduit de ciudăţenia întâmplării"...

       Şi sarcasmul lui Mazilu: "Când cheltui şi banii de timbre, se întristă mult. Ar mai fi vrut să bea, de deznădejde, nu de altceva, dar ospătarii, fiinţe fără o vastă cultură, nu-i mai dădeau pe datorie. Şi atunci se gândi că dacă nu s-a realizat pe plan profesional, măcar să se realizeze pe plan sentimental. La nevoie, omul se mulţumeşte şi cu puţin, fie chiar numai cu fericirea. Şi, îşi spunea Mişu văzând distanţa cosmică dintre el şi frapieră, dacă nu s-a încadrat, măcar să se însoare, să aibă una dintre cele două satisfacţii".

       Ca-n fiecare zi, o trezeşte pe Mimi, o cere în căsătorie, îi cere bani să aducă o sticlă de ceva să sărbătorească, cheltuieşte banii, ajunge disperat acasă, iar dimineaţa e mahmur şi autocritic.

       Ei, dacă ar trăi Mazilu şi ar scrie zilnic O zi din viaţa Monicăi Tatoiu, O zi din viaţa lui Nicolae Guţă, O zi din viaţa Elenei Udrea!...

Un comentariu:

Draga Prietene spunea...



Superba postarea asta.

citita de dimineata
face mai mult decat orgasmul discutat anterior.

Teodor Mazilu
citit ceva pe vremea lu Ceausescu
, atunci nu s-a prins pre mult de mine; ' pare rau

Prostii sub clar de luna.

Cat de mult se potriviste in zilele nostre personajelor mentionate la care deosebirea dintre aparenta si esenta nu exista.

Imperativele etice din era post-sacra intruchipate in Lenutza si exprimate de aceasta - noua .
Gogu si controlul financiar.
Cedarea Ortansei,
si asa m. departe

Chiar ca o vad pe Lenutza in acest Sentimenlal-Langa

"
...
Ea nu voia sa vada ce-a furat.
Ea voia sa vada fondul lui curat.
Daca in calea pasiunii
Un „mic serviciu" se-aseza
O filodorma sau o cotcarie,
Ea, cuprinsa de iubire,
Ca nu le observa se prefacea.
Pentru o biata cotcarie,
Sa renunte dumneaei
La o noapte de iubire? "