Chiar şi în luminoasa democraţie, opusă net negrei dictaturi, libertatea de expresie are de suferit. Ceea ce e condamnabil de nu se poate. Ce democraţie e aia în care nu poţi spune la telefon prietenilor tăi că laptele e alb, că cerul e senin şi brânza e pe bani?!
Păi, să luăm doar un exemplu. Un om cu milioane de euro în cont, om pe picior mare, cum ar veni, vorbeşte cu un altul de teapa lui despre un altul la fel. Convorbirea ar trebui să sune astfel:
- Vorbeşte cu Hrebenciuc să aranjeze în Parlament şi la directorul ăla de la ROMSILVA (să-i spună că-l calcă pe cap şi tot ce trebuie!...) să iau sutele alea de mii de hectare de pădure, şi partea lui va fi 12 000 de hectare, vânzare-cumpărare cu acte-n regulă, că ori suntem escroci de nivel mare, ori nu mai suntem! Stai liniştit, că nu se va lăsa cu nici o anchetă!...
Ei bine, în condiţiile de cenzură de la 2012-2014, convorbirea aceea, care trebui să fie clară şi limpede ca Ozana cea frumos curgătoare, se desfăşoară cam aşa:
- Ce zice Spitalul? Facem nişte internări masive? A auzit de nişte plăcinte, ceva?
Păi, în mileniul III, să fim nevoiţi să apelăm la criptologi, care să ne lămurească, să ne lumineze că Spitalul e Hrebenciuc paşa, că internările sunt aranjamente, iar plăcintele sunt procesele gata să se declanşeze?! Ruşine, democraţie română! Libertatea de expresie are enorm de suferit. Ca să nu mai vorbim de jaful la nivel macro!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu