Săptămâna aceasta se mai sărbătoreşte un an, al 25-lea, de democrahaos. Se sărbătoreşte, ca de obicei, prin scandaluri, ţipete, istericale. Aşa s-a desfăşurat şedinţa solemnă a Parlamentului. Solemnă, ce să zic!
Ieri s-a sărbătorit o lună de când avem doi preşedinţi. N-am mai auzit o asemenea stare de lucruri. Un cetăţean câştigă alegerile prezidenţiale, dar umblă vagabond, nu ştiu cum să zic altfel, prin ţară şi prin lume încă o lună şi jumătate pentru că cel vechi se autosechestrează în Palatul republicii!
Preşedintele Masă Verde transformă o festivitate de învestire a guvernului într-o şedinţă de vendetă la cârciuma din colţ.
Aud că acelaşi preşedinte Masă Verde merge la Bruxelles cu o zi înainte de a nu mai fi preşedinte, ba chiar va cuvânta în legătură cu bugetul UE pe următorii ani. Ceauşescu măcar era legitim în 18 decembrie 1989 când semna documente la Teheran de schimb de grâu pe petrol până-n anul 2000, în timp ce armata lui împuşca cetăţeni la Timişoara.
Nu ştiu ce ne opreşte să nu ieşim în stradă şi să spulberăm ca pe nimic 1000 de politicieni care au dus ţara de râpă şi să facem liste de oameni serioşi, tineri, nepătaţi, doxaţi cu care să pornim o viaţă nouă. Probabil bolile cronice ale tranziţiei: lehamitea, scârba, resemnarea cea atotcuprinzătoare.
De mult timp nu mă mai pot uita la filme de groază, cu monştri şi vampiri, la canalele TV cu vânătoare de căprioare şi de mistreţi, la emisiunile cu ţigani manelişti şi curviştine care se bălăcăresc ca la uşa cortului... De-o vreme, nu mai suport nici televiziunile de ştiri. Îmi face rău fizic să văd un preşedinte care refuză să dea mâna cu ministrul pe care tocmai la învestit! Că o fi competent sau incompetent, că e gras sau slab, ministrul respectiv e un demnitar al statului şi nu-mi pot închipui ce e în mintea şi în sufletul lui nevoit să-şi înceapă mandatul în acest fel.
Lehămitisit de starea naţiei, am văzut astăzi, după mult timp, un film cap-coadă: Muhammad Ali vs. SUA. Aşa se face justiţie într-o democraţie. Dar, americanii n-au preşedinte Masă Verde. Bonjour tristesse!
3 comentarii:
Ee-h , sunt si lucruri bune :
Basescu l-a chemat pe Iohannis
la Cotroceni
pentru asta seara la ora 5
Probabil sa-l invete meserie .
Mi-am scuipat în sân, domnule DAD, să nu fie de deochi neamului acesta despre care atâtea minuni am citit (de la Darius a lui Istaspe, la Decebal, Mircea,Țepeș, Ștefan și Mihai etc...), că poate va ieși și el, precum Lungu lui Sorescu, să vază în direct – „în izmene, desculț” – minunea. Nu ne-a fost dat, să vedem, decât acel „fâs” mare început la ’89. Dar, mai știi? Poate și scriitorii ăștia or avea intuiția lor, altfel n-ar mai scrie de mama focului, despre ce valoare mai are în zilele astea un om? Și, dacă vom ajunge, în țara asta, la spusele lui R.L.Stevenson, ce ne facem? („Dacă lucrurile ajung până la spânzurătoare, atunci ștreangul e pentru toți, auzi?”). Mi-e teamă că trăim într-o țară din care a fost alungat Dumnezeu, iar bisericile sunt GOALE! Intră și ies din ele doar o masă debusolată, tot mai sărăcită și dezorientată; care a pierdut oiștea de la carul cu care a plecat la drum.
Ce ţară blestemată! Să ai subsolul doldora de bogăţii, să ai toate formele de relief, apa cat cuprinde, păduri şi pomi fructiferi, posibilităţi verificate deja să hrăneşti toată Europa şi noi să trăim în sărăcie lucie. S-a pierdut nu doar oiştea dar şi două roţi...
Trimiteți un comentariu