vineri, 8 august 2014

Eu şi Dan Voiculescu - oameni fără avere

O precizare. Nu mă bucur niciodată de răul altuia, deci nici de intrarea la răcoare a cuiva. În acelaşi timp, nu mă pot abţine să nu spun ce gândesc. Deşi mi-e somn de pic, scriu aceste rânduri cu o jumătate de oră înainte de a se da sentinţa în procesul-maraton al lui Dan Voiculescu, tocmai pentru a nu se interpreta că-i dau cu sâc! Ar fi o mizerie din parte-mi.
Dar, săptămâna trecută l-am văzut la televizor spunând senin: "Eu nu pot fi acuzat de spălare de bani pentru că eu n-am avere!" Hm! Am avut un sentiment de compasiune faţă de el. Şi de solidaritate. Mai există unul ca mine, fără avere. Ca să duc solidaritatea mai departe, cum s-ar putea ca dl. Voiculescu să aibă timp de meditat, îi pun următoarea întrebare: Miercurea trecută, când pleca la proces, a avut ceva în frigider să-şi facă un sandviş? Eu ţin minte bine că miercuri dimineaţa am vrut să-mi fac un sandviş pentru serviciu. Frigiderul meu avea grătarele goale-goale, că aveau loc să se lăfăie pe ele 100 de mititei ca pe-un grătar de la târgul de la Domneşti. Vreo bucată de salam, de brânză, de caşcaval, de ceva... - ioc! Şi nici vreun ban până luni. Gândul m-a dus brusc la colegul meu de suferinţă Dan Voiculescu. Dacă nici el n-o fi avut?
Şi totuşi, din ce-a apărut în presă din faimosul proces, cât mă pricep şi eu, am înţeles că lucrurile au stat cam aşa: el a cumpărat de la stat o vacă de 500 de kilograme cu 12 lei, deci cu echivalentul a mai puţin de un kilogram. Atunci, de ce-i mai chinuie pe băieţii ăia de la Antena 3 să dezbată că judecătorii sunt blonzi, că procurorul are chelie, iar Curtea de Apel nu are aer condiţionat?!

2 comentarii:

Anonim-o spunea...



http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/109914

................
Sursa, autor: Gândul, Florin NEGRUŢIU :

Să vezi un grangur pus cu fruntea în ţărână, săltat şi vârât la mititica este forma în care soarta îţi face în sfârşit dreptate şi ţie, cel furat şi umilit în cei 25 de ani de postsecurism. Acesta este, de altfel, sentimentul de Justiţie al românilor.

Un val de satisfacţie străbate la această oră reţelele sociale după condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare. Oamenii deschid şampania şi sărbătoresc ca la Revoluţie. Le schimbă însă cu ceva viaţa această condamnare? Vor fi mai puţin săraci mâine, când euforia se va fi risipit?

Explicaţia bucuriei generalizate vine din felul în care românii s-au raportat la Justiţie în ultimii ani. Să vezi un grangur pus cu fruntea în ţărână, săltat şi vârât la mititica este forma în care soarta îţi face în sfârşit dreptate şi ţie, cel furat şi umilit în cei 25 de ani de postsecurism. Acesta este, de altfel, sentimentul de Justiţie al românilor, perfect explicabil istoric. El nu are la bază un fundament moral („dacă a greşit, să plătească”), ci o explicaţie pur emoţională. Comunismul care l-a făcut om pe dl. Voiculescu a cultivat cu obstinaţie, în special în primii ani ai instaurării lui în România, ura faţă de chiabur. Efectele le vedem şi azi: pe puţini spectatori îi interesează speţa ICA, principalul e că a mai căzut un bogătan.

Integral pe gandul.info

Augustin spunea...

Eu nu mă bucur. Dar, dacă s-a ajuns în sfârşit aici, ei bine, de acum trebuie făcută curăţenie. Mai ales că statul începe să şi recupereze prejudiciile. Au fost condamnaţi 12 astăzi? E loc pentru cel puţin 1000. ICA nu e una din marile privatizări. Să se treacă urgent la alea mari şi cine a jefuit să-l însoţească pe Voiculescu.