sâmbătă, 24 mai 2014

Scuipatul ca omagiu prezidenţial

Săptămâna trecută, impetuosul nostru preşedinte, în fond ilegitim, spunea că dacă Ponta îl va ataca din mocirlă, el nu va ezita să coboare în mocirlă şi să se lupte cu el acolo. Nici nu mi-am dat seama dacă vorbea la figurat, sau el chiar voia să coboare în ghiol la Eforie Sud în costum Armani şi chiar să-i dea în ochi cu nămol de Techirghiol adversarului politic.
Ei, dar până atunci, un tânăr şomer constănţean de 39 de ani, pe numele său de familie Zglobiu (!), i-a tras la propriu un scuipat în faţă marinarului descins de pe bricul Mircea. A vrut mocirlă preşedintele, a avut parte de ea în numai câteva zile!
Sigur, mi-e jenă că sunt român, mi-e jenă de jena preşedintelui scuipat, mi-e jenă de jena tânărului care o fi bolnav sau o fi impetuos precum adversarul lui, dar poate că e disperat. Cert este că domnul acesta Băsescu, nedomn/nedemn, a dus instituţia Preşedinţiei în derizoriu şi în cloacă. Nu poţi semăna 25 de ani vânt şi să culegi zmeură şi nectar.
O singură consolare pentru cel de la Cotroceni: unde a scuipat zglobiul Zglobiu va pupa zglobia Elena şi va trece!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mă tot întreb ce revelaţie să fi avut Postelnicu, de-a putut declara cu atâta sinceritate : sunt un dobitoc ! Câţi ar fi putut spune, din 89 încoa la fel ? Cu voia dvs, primul pe listă aş fi chiar eu !!!!

Augustin spunea...

De câte ori nu avem pornirea de a spune vorbele profetice ale lui Postelnicu!...

El chiar era un dobitoc, dar abia în faţa onoratei instanţe a avut iluminaţia să înţeleagă acest lucru, până atunci tăia şi spânzura (mă rog, şi împuşca; v. acţiunea Autobuzul!) în numele comandantului său suprem...