Aş vrea să scriu şi despre altcineva, şi despre altceva. Dar, m-am prostit, m-am tâmpit şi nu văd decât un om (hm!) în faţa ochilor. Îl găsesc şi în proverbe ...verbe... be...
Nu se aruncă cu fructe decât pomul plin cu pietre. Şapte milioane de români aruncă cu fructe în Traian Băsescu. Zadarnic!
Un comentariu:
Si eu sunt, draga Augustin, in pragul disperarii si al comotiei. Ma mai salveaza cred textele politice care-mi dau iluzia unei supape care regleaza tensiunea nervoasa, incertitudinile, licarul de speranta. Oricat am vrea sa ne reasezam viata si indeletnicirile pe fagasuri normale, ne dam seama ca suntem croiti dintr-o plamada a naibii de reactiva si pasionala care nu are inscrisa in codul ei genetic indiferenta. Ferice de anonimii fute vant si macina pleava, netezi sub freza precum Campia Romana! Hai, noapte buna!
Trimiteți un comentariu