Să tragem şi să atragem...atenţia

Cică, să nu tragem în pedelişti, că nu se cade să loveşti în omul căzut. Ba, să tragem! Aş vrea să fiu eu căzut precum fruntaşii PDL, cu milioane de euro în conturi strânse snop exact când umpleau cu burdihanurile lor cu tot ecranele televizoarelor proslăvind austeritatea. M-am săturat să aud că au făcut reformă tăind fără milă salarii de 200-250 de euro. Asta nu e reformă, ăsta e genocid. Nici un dictator adevărat ca Ceauşescu n-a făcut asta niciodată în 25 de ani de domnie discreţionară. Reformă era, de pildă, dacă guvernările PDL făceau şi vreo bucată de autostradă pe care să circule maşini, nu doar autostrăzi pe facturi achitate. Şi tot aşa, am o sastiseală cumplită să spun ceea ce se ştie deja, că s-au îmbogăţit ca nişte păduchi, în vremurile cele mai negre pentru românul de rând. Să tragem, dar, în pedelişti fără milă, însă să le şi atragem atenţia învingătorilor uselişti de alaltăieri că lăcomia, hoţia, aroganţa la putere se plătesc. Deocamdată doar la urne, dar poate că pe viitor s-ar putea să se plătească la propriu în stradă. Disperarea e prea mare.