Îmi piere umorul. Gestul lui Adrian Sobaru din echipa TVR acreditată la Parlament, care s-a aruncat de la balconul Camerei Deputaţilor, este unul exemplar. Nu în sensul că ar trebui să ne aruncăm cu toţii de undeva, cât în acela că n-a făcut-o pentru marile/micile sale necazuri, ci pentru că ne-a relevat că mai toţi simţim că asta ne-a mai rămas. Dar, dacă ne-am arunca în gol de pe blocurile din oraşele noastre, n-am produce decât vreo ştire de fapt divers. Omul acesta, Adrian Sobaru, a făcut pentru noi, în general, un gest simbolic, curajos, premeditat, în momentul de vârf şi în locul cel mai vizibil din România. Rezultatul? Zero! Puterea şi-a văzut de treabă. A profitat că opoziţia a plecat din sală, a răsuflat uşurată că n-a trebuit să mai macine vorbe în gol de la tribună şi a trecut mintenaş la biluire, a opta moţiune de cenzură împotriva guvernului Boc fiind respinsă fără niciun vot pentru.
Scriam aici cu câtva timp în urmă că dacă 20 de milioane de români am face greva foamei în Piaţa Victoriei, guvernul Boc ar număra morţii în fiecare dimineaţă şi ar întocmi statistici: unii au murit la 73 de zile, alţii la 55, că au avut probleme de sănătate, alţii au ajuns la 95 de zile, ceea ce înseamnă că suntem un popor puternic, genetic vorbind...Dovada că am avut dreptate este etalată astăzi în Parlamentul României.
Anul 2010, cel mai dramatic social de după 1989, se încheie cu două evenimente ca o concluzie: pe plan intern - gestul lui Adrian Sobaru dovedeşte explicit că românul de rând a fost adus la exasperare; în politica externă, refuzul Germaniei şi Franţei (sora noastră) de a ne accepta în spaţiul Schengen arată falimentul total al regimului Băsescu-Boc.
În timpul ăsta, clientela politică a PDL e cu suzeta în gură şi suge cu nesaţ miliardele de euro din bugetul României.
Dacă în noaptea asta Băsescu, Boc, Udrea, Anastase şi ai lor dorm liniştiţi, atunci dracul ne-a luat! Firmele de pompe funebre trebuie să-şi înzecească investiţiile.
Un comentariu:
Sunt convins că Băsescu & Comp. dorm bine. Repet, tragedia (există oare un cuvânt care să redea mai plastic, mai dramatic, specific pt. România, o stare tragică care se perpetuează de secole?)ne apasă de la sinuciderea lui Decebal, din perioada retragerii Aureliene, din evul mediu.ş.a.m.d. Există oare vreo diferenţă ( caracter, cultură,lipsa de scrupule) între politicienii de azi şi fanarioţi?
S-a schimbat ceva din timpurile "Scriisorii pierdute"? Şi a existat în Bucureşti oare, un politician la care amărâţii, umiliţii, au găsit ascultare, un general, un senator, un deputat, care a strâns la pieptul lui un opincar şi l-a întrebat ce are pe suflet şi a plâns, SINCER, cu el ?
Trimiteți un comentariu