Vis cu proorocul Isaia

Azi-noapte l-am visat pe Isaia, proorocul. Era un om înalt şi uscat, uneori părea un stâlp de fum alb, iar alteori un pardesiu umblător…mă rog, ca-n vis. Numai vocea îi era limpede, voce de bariton.

Şi va veni luna octombrie, zicea el trist. Şi cloaca politică – aşa-i spunea el – nu se va pocăi, şi nici clientela politică nu se va sătura.
Iar luni va ieşi lumea puhoi în piaţă. Un ministru aflat la un loc nepotrivit în momentul nepotrivit va fi trăsnit în creştet de o coadă de târnăcop din mulţime şi va muri la spital şi va fi sau nu va fi regretat de multă lume, apoi va fi uitat.
Marţi la prânz, va muri un senator al puterii, se va prăbuşi în restaurantul Senatului, înecat cu icre negre sau cu icre roşii, asta va stabili o comisie de anchetă ulterioară. Asfixie mecanică stă deja scris de acum, 23 august, pe certificatul său de deces.
Miercuri, în zi de post, va muri un deputat al puterii, dar se va stinge fericit. O femeie blondă îi va aduce la hotel o valiză plină cu euro, un comision de la ultima vânzare de ţară, mai exact a unui colţ de ţară. Spre seară, personalul aşezământului va găsi în mijlocul camerei pe alesul poporului cu aleasa lui, goi, printre sticle şi farfurii, striviţi de greutatea purcoiului de euro. Ziarele şi televiziunile vor vui o zi despre acest accident de muncă, doar douăzeci şi patru de ore vor vui, până
Joi, când un alt eveniment implacabil va avea loc. Atunci va fi găsită moartă o secretară de stat. Se va sinucide cu Furadan. Biletul de adio este scris deja de astăzi, 23 august, şi face vorbire de faptul că nu mai suportă să se afle în tabăra celor care oropsesc o ţară întreagă…şi tot aşa. Nici nu vor apuca cei de la OTV să înşire pe ecran toate întrebările: “Putea secretara de stat să nu ia Furadan?” “A luat ea şi altceva în afară de Furadan?” “S-a sinucis înainte sau după şedinţa de guvern?” Nici n-apucă OTV să înşire pe ecran aceste întrebări că
Vineri dimineaţa televiziunile vor anunţa o nouă nenorocire. Sau binecuvântare că vocea stâlpului de fum alb nu spune. Aşadar, vineri, un ministru care minte senin că ar putea trăi el şi familia lui plus un fiu student cu 1500 de lei, ei bine, în sfânta zi de vineri frumosul ministru se va trezi cu gura încleştată şi când va vrea să-şi facă rugăciunea de dimineaţă gura îi va rămâne strâmbă pentru totdeauna, iar amantele îl vor părăsi una câte una, la fiecare trei ore.
Sâmbătă, zice Isaia, un alt ministru va fi lovit de degetul lui Dumnezeu. E un ministru care crede cu tărie în sistemul medical românesc şi care va muri de o viroză într-un spital românesc.
Duminică, zi de odihnă fiind, guvernanţii în majoritate vor petrece la nunta fiului unui ministru. În drum spre biserică, alaiul plin de miniştri, secretari de stat, senatori, deputaţi, un fel de alai de partid şi de stat, va fi spulberat de un camion mare plin cu ajutoare pentru sinistraţi. Morţi, răniţi, mutilaţi, camere de luat vederi, poliţie, declaraţii, bocete… La război ca la război!
Şi tot aşa va continua luna octombrie, spune clar vocea proorocului Isaia.

M-am trezit speriat. E doar un vis, mi-am zis. E doar un vis cu proorocul Isaia. Dar dacă nu e un vis?