* Cum la primii stropi de ploaie, nu doar la fulgere şi trăsnete, în comuna Curtea de Argeş, prima capitală a Ţării Româneşti, curentul electric cade ca prin farmec, cred că aici, pe Argeş în jos, pe un mal frumos, energia electrică trebuie reinventată. Hidrocentralele lui Ceauşescu nu mai sunt bune. Poate o roată de moară, un dinam, un generator cu benzină...
* În Consiliul General al Capitalei, la o participare de 29 de consilieri, o hotărâre a trecut - conform procesului verbal de şedinţă - cu...30 de voturi. Să depăşim planul la voturi, tovarăşi! Bancul spune că un sovietic e întrebat de-un englez: "Cu cine se învecinează ţara dvs.?" Răspunsul: "Cu cine vrea ea!" Adaptând, întrebăm pe primarul general al Capitalei: "Cu câte voturi trece o hotărâre la dvs.?" Iar răspunsul: "Cu câte vrem noi!"
* Ion Cristoiu, în preajma alegerilor prezidenţiale, se declară împotriva mogulilor de presă, inclusiv a lui Dan Voiculescu, pe care l-a slujit cu zel şi se arată gata să-l sprijine pe Băsescu, preşedintele ăla pe care l-a înjurat la Antena 3 timp de patru ani şi jumătate. Aşadar, deviza lui Cristoiu poate fi: "Scuip, ling, deci exist!"
* Pentru că magistraţii au cele mai mari salarii din sistemul bugetar, şi pentru că nici nu li se reduc în următorii ani, ei boicotează procesele, în semn de protest. Fac grevă, adică, deşi ei n-au voie prin lege să facă grevă. Dar legea la ei fiind... Să faci grevă când ai salariu peste un belgian, peste un luxemburghez, peste un englez, ăsta-i un semn bun. Înseamnă că românul îşi permite. Aştept să iasă la televiziune cu fluturaşul de salariu, să le plângem de milă cu toţii.
Un comentariu:
Prietene, auzi aici! Da' mai cunosti, cred, cel putin un personaj ca acela din povestioara care urmeaza! Nu stiu daca o stii, dar merita citita.
Despre intalnirea lui Dan Puric cu Nea Ilie si invatamintele cu care a ramas cunoscutul actor.
Prin arta sa, prin activitatea desfasurata in ultimii 15 ani si prin orientarile artistice, Dan Puric ocupa astazi un loc de onoare in galeria marilor figuri ale culturii si artei romanesti. Desi a colindat toata tara si alte 36 de state ale lumii cu spectacolele sale, nu sofeaza in mod curent, insa are permis valabil.
Fiecare lucru la vremea sa.
"Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma
plictisesc. Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina. Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO , unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul. Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: "Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu instructor!" Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: "Ba, asta e cheia!", am inghetat. "Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina." Absolut genial!
Apoi imi spune scurt: "Treci in locul meu!" Eu, speriat: "Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva". "Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?" Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman: "Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?"
Era o adevarata resuscitare, domnule! Si imi tot repeta: "Hai, hai, invata sa conduci!" Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic. Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui. "Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiti in
spate? Vezi, ba, ca intra ala in tine!" Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot. Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi. Dormea, domnule! "Inseamna ca am inceput sa conduc bine", mi-am zis.
Crucea Sfantului Andrei
Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind si
traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir.
Atunci Maestrul a deschis ochii: "Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!" Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. "In cimitir?" "Pai da! Nu e singura, e cu sotul!" "Cum a ajuns acolo?" "Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!" Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate!
"Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti. Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!"
gradu
Trimiteți un comentariu