Văd pe televiziuni că Ion Dolănescu mort este depus la Ateneul Român. Îmi amintesc că în gerosul decembrie 1983, şefii de la Uniunea Scriitorilor au mers în audienţă la familia Ceauşescu să ceară depunerea trupului lui Nichita Stănescu în holul Ateneului Român. Răspunsul a fost tranşant: Nu, pentru că, cică, a fost un beţiv. Ca s-o cităm pe savanta de renume mondial Elena Ceauşescu.
Acum, Ion Dolănescu, cântăreţ de muzică populară, este depus la Ateneu, iar Adrian Păunescu vorbeşte ore în şir de personalitatea cântăreţului. Ceea ce nu e deloc deplasat.
Dar, odată cu Ion Dolănescu a murit, la Jimbolia, poetul Petre Stoica, coleg de cameră în studenţie şi prieten o viaţă cu Nichita Stănescu, traducător extraordinar al lui Georg Trakl şi al altor poeţi de limbă germană. Dar Petre Stoica este înmormântat în deplin anonimat în orăşelul de graniţă Jimbolia. Poetul minunat Petre Stoica nu este un mort celebru precum Ion Dolănescu. În ce lume trăim! Să facem diferenţe între morţi! Cei mari sunt mici şi minorii mari. Precum în viaţă şi în moarte! ca să parafrazăm psalmul lui David.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu