Mare mila domnului Dan Diaconescu Direct

Doamnelor, domnilor,
de la CNA, din Societatea civilă, de la instituţii bugetare sau poate de la Parchet şi Poliţie, din cabinetele de psihologie şi sociologie, de la noua cooperativă Ochiul şi Timpanul! Am o problemă şi vă rog să mă ajutaţi s-o rezolv!

Satul Şovarna din Plaiul Cloşani al judeţului Mehedinţi, de pe meleagurile unde s-a născut şi-a pornit la răzbel Tudor Vladimirescu împotriva tagmei jefuitorilor, satul ăsta, ziceam, a fost totdeauna unul liniştit şi rămas în urmă cu sute de ani. Singura distracţie, ca să zic aşa, singurele evenimente notabile erau nunţile (respectiv cu ce s-a îmbrăcat neica Ilie şi ţaţa Nicolina la veselul eveniment), înmormântările (desigur, cu dezbaterile ulterioare privind calitatea colivei, pălăria de pe capul răposatului, gustul verzei cu oaie de la pomană), şi nedeile de peste an din localitate şi din satele vecine, unde flăcăii se mai pocneau în gură cu pumnul pentru vreo ţărancă mai arătoasă şi mai întârziată acasă.

Ei bine, acestea erau valabile până şi în anii 2000.
Dar acum, în ianuarie 2009, trecând eu pe la mama pe acasă, am aflat un lucru de pomină. Mama mea de 75 de ani, cu sora ei de 80, cu verişoarele mele, cu vecinele şi, ce să mai aleg, cu tot satul, se numără printre cei care în noaptea de 21 spre 22 ianuarie făceau ratingul de 7,5 OTV-ului lui Dan Diaconescu, în timp ce posturile care transmiteau în direct instalarea la Casa Albă (hm! unii-i zic Baraca Neagră) a lui Obama aveau 1,5!

Doamnelor, domnilor, mă adresez dumneavoastră profund îngrijorat. Mama mea de 75 de ani poate sucomba oricând, în orice moment, de grija Magdei lu Ciumac. Mama mea a avut simţul umorului sănătos, neaoş, vorbea tandru cu animalele din curte, cu porcii, cu găinile, cu câinele şi pisica, le hrănea în credinţă, iar ele o ascultau ca pe o conducătoare de oşti. Dar, s-a sfârşit cu viaţa asta idilică. Mama stă toată noaptea în faţa televizorului, soarbe fiecare silabă din zisele lui Dan Diaconescu, dar şi ale Magdei, îl blesteamă pe Tolea cel rău, îşi smulge părul de durerea Ciumecei. Abia pe la orele patru, în zori, o prinde somnul pentru vreo două-trei ore. Dar, cum se luminează afară, iese în drum cu vecinele, cu surorile, cu toate rudele şi dezbate - ca o analistă mai acătări decât Gabriela Vrânceanu Firea - viaţa şi opera Magdei şi lui Tolea Ciumac, timp de câteva ceasuri. Intră apoi din nou în casă şi vede în reluare emisiunea de noaptea, neglijând animalele care nici nu mai pot vocifera de nedumerite ce sunt.

Doamnelor, domnilor, ce credeţi că aş putea face întru salvarea vieţii mamei mele? S-o facem fericită pe Magda, să mai apară o singură dată la OTV, să fie noaptea în care-şi mărturiseşte fericirea şi să se retragă pe un marş voios? Să închideţi televiziunea asta din garsoniera de pe Magheru? Nu mă luaţi în serios! Din Plaiul Cloşani de unde a pornit revoluţia de la 1821, ar putea porni acum revoluţia babelor (scuze!) urmaşe ale lui Tudor, Tudor domn cel mare. Să tăiem cablul undeva între Şovarna şi Motru, de unde vine semnalul? Ce copil sunt? A doua zi va fi reparat, recârpit...
Cred că mama mea şi suratele ei din Plaiul Cloşani se află definitiv la mâna domnului Dan Diaconescu de la Caracal, locul unde nu s-a răsturnat nimic, cică. Nu ne mai putem încrede decât în mare mila lui, a domnului Dan Diaconescu Direct. DDD!