Roua cuvântului

Victoria Milescu – Roua cuvântului/Szoharmat, antologie haiku (Editura ANAMAROL, 2008), ediţie bilingvă, traducere în maghiară de Horvath Dezideriu. Se spune adesea că haiku-ul, la noi, este poezia leneşilor. Nu este cazul cu Victoria Milescu care scrie haiku din vădită vocaţie, împrumutând şi din spiritul orientalilor extremi care au inventat genul: „Eliberate/păsările pictate/luându-şi zborul”. Dacă, de obicei, haiku-ul se construieşte pe o imagine, Victoria Milescu îl consolidează adesea pe o idee: „Abia născutul/caută ceva pierdut/eternitatea” sau pe un sentiment (de singurătate, de iubire, de nelinişte): „Spumegând valul/aruncă-ntre sirene/trupul somnului”.Dar poeta nu scrie liniar, nu repetă mecanic modalitatea de alcătuire a acestor poezii cu formă fixă. Ea se foloseşte şi de ambiguitate, de simetrie pentru a oferi două înţelesuri („Într-o scorbură/se ascunde ziua/- noaptea ca o comoară”), lăsând misterul intact şi nu dezlegându-l; ceea ce înseamnă că haiku-ul rămâne la Victoria Milescu ceea ce a fost dintotdeauna în Japonia: poezia rafinată, cu cea mai mare concentrare.