Gigi Becali este un tip atât de simpatic că mori de plăcere privindu-l cum perorează la televiziuni în gol, spunând în milioane de cuvinte nimic. Dar, ca personaj literar vorbind, omul e simpatic, ce simpatic, e genial în felul lui. El i-a băgat în rahat pe cei vreo sută de scriitori de puşcărie, prin sinceritatea lui de scriitor coleg al acelora, cu declaraţia că dacă copiezi cu mâna ta, cu pixul, cu mâneca, o carte, aia e a ta!
Altceva mi-l face simpatic. Milionarul în euro Gigi Becali a fost fraierit acum câţiva ani de o bătrână septuagenară, manipulată şi ea, că dacă achiziţionează cu 100 000 de euro nişte drepturi litigioase, va pune mâna pe Casa Vernescu (sediul Uniunii Scriitorilor din România), operă a arhitectului Ion Mincu, casă evaluată la două milioane de euro. Bătrâna i-a prezentat actele că ea este moştenitoarea vestitului Vernescu. Becali i-a dat banii ca pe nimic (eu n-am norocul ăsta să-i dau o ţeapă!). Când a ajuns la ANRP (nu ştiu dacă e exactă denumirea instituţiei!), aceasta i-a transmis lui Jiji că actele sunt false.
Dar, dacă n-ar fi fost false şi Gigi Becali, precum alţi samsari de proprietăţi, ar fi intrat în posesie, parcă-l văd convocând în holul somptuos al Casei pe Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian şi Gabriel Chifu. "Bă Manolescule, l-ar fi interpelat lejer pe preşedintele USR, ce scriitor eşti tu?" Cu tot orgoliul lui, Manolescu, paralizat de tutuiala lui Jiji, ar fi răspuns automat: "Critic". "Bă, tu eşti al lui Satana, eşti un om rău, critici scriitorii. Uite cum facem. Nu vă dau afară, că la câteva sute de metri am palatul meu aurit. Dar, de azi nu mai eşti preşedintele scriitorilor. De acum eu sunt, şi nu preşedinte, eu sunt regele scriitorilor din România. Am atâtea cărţi scrise la Poarta Albă că vă bag în cofă!... Şi unim scriitorii voştri zdrenţe şi hahalere cu sutele de scriitori din puşcării. După ce iese de la pârnaie MM Stoica, îl pun pe el preşedinte".
Afară e soare în ianuarie, e senin şi fetele umblă cu minijupe. Şi totuşi, parcă mi-e şi teamă să trec pe Calea Victoriei.
2 comentarii:
N-am pomenit circ mai mare decât ăsta, cu scriitorii din închisori... La noi în dulcea și eterna țară, același circ are mereu efacte eclatante. Mai zilele trecute, m-am uitat în treacăt la festivalul Circului de la Monte Carlo. Și am rămas siderat. Nu mai privisem de multișor transmisii de spectacole din circ. Progresele sunt uimitoare, la limita incredibilului! Ce performanțe poate atinge Omul!9 Ce mândru sună acest nume - vorba lui Gorki...). Trebuie doar să mai adaug că primul spectacol din copilăria mea a fost la Circul Sandi Bernea, venit la Slatina. Sandi Bernea era zburător la trapez. Impresie de neșters, chiar după 7 decenii! Dar, cum spun, progresele sunt înmărmuritoare.
Or, circul scriitorilor din închisorile noastre, devenite nimic altceva decât case de vacanță (n-am zis: de toleranță, deși...), de nu și mai mult de-atât - devenite un scandal ultra-grețos!, circul cărților scrise în detenție este un circ lipsit de orice haz, de-o monotonie ucigătoare. Încolțit de procurori, Adrian Năstase simulează o tentativă de sinucidere prin împușcare. Atunci acel fular așezat cochet peste lipsa celei mai mici zgârieturi a putut să surprindă pe unii, probabil nevenindu-le să creadă la ce mizerii s-a pretat fostul mare om politic ultra-bogat, ultra-gonflat. Dar de-atunci, toți acești derbedei îmbogățiți prin furt din avutul obștesc, toți alde becali, alți parlamentari, miniștri, ambasadori etc. nu fac decât să-l imite pe Năstase, uriașa gogoașă dezumflată - să sperăm pentru totdeauna, dar nu se știe. Avem cazul lui P. Roman, mereu reanimat, pe căi alogene...: ei se declară subit minați de cele mai aprige boli, precum marele nesimțit național Sorin Oprescu, devenit brusc din marele doctor un mare cardiac, cirotic etc., etc. În loc să li se confiște pe loc averile și conturile în bănci, și să fie trimiși în lagăre de muncă, pentru recuperarea daunelor, ei se fâțâie câteva luni prin închisorile-case de vacanțe, scriu cărți peste cărți, imitându-l și de data asta tot pe marele om de cultură Adr. Năstase. Pe baza acelor cărți, ies și mai repede din închisoare. Scriitori în toată legea. Dar unde sunt la drept vorbind cărțile lor atât de prețioase, a căror valoare estetică i-a scos pe scelarați de la beci?!
Un circ prea searbăd, chiar penibil. În ce mă privește nu aștept decât să aflu numele negrilor care au mâzgălit paginile cu pricina. Al celor mai isteți dintre noi, inși care au înțeles că e o prostie de neiertat să scrii cărți în sudoarea frunții, să le publici pe banii tăi, - ca să nu le vrea nimeni - să nu le cumpere, să nu le citească nimeni, nimeni, de ani și ani... Să fie ei niște jurnaliști aprigi, neîndurători, demascatori, acești autori de taină, care renunță pentru prima dată la onoarea de a fi scriitor-sărac-lipit, pentru un anonimat răsplătit cu milioane?, acești lupi ascunși în piele de oaie? Mă refer desigur la jurnaliști de primă linie, formatori de opinie, nu?
Sau să fie ei niște membri al Ligii scr. rom., ai Societății scr. rom.? ai altor asociații profesionale paralele și concurente USR... Mă convinsesem deja că românul e născut nu poet, cum spune metafora, ci de-a dreptul scriitor! Dar nu m-am scârbit atât de tare de viață încât să cred că și alde becali, piedone, stoica, borcea, vanghelie ar fi decăzut atât de
tare până la a devini scriitori. Nici chiar așa! Toate au o limită, nu?
Ion Lazu
Borcea , iar mai nou a apărut şi o baladă care îi este dedicată. Autorul ei este binecunscutul Flick, de la Radio Zu, poreclit şi Domnul Rimă pentru felul în care potriveşte vorbele. "Tata din Ştefan cel Mare" Pe-o saltea slinoasă, în celula-i mică Stă cu capu-n palme şi nu se ridică De câteva ore boss-ul ăla care Dansa ca Shakira în Ştefan cel Mare. Plânge şi suspină c-a trecut Crăciunul, A trecut şi anul şi tot nu-i dau drumul. Orologiul sună cinci şi jumătate, Găsindu-l pe Cristi suspinând pe coate. Paznicul soseşte şi îi bate-n gratii: -Haide că e timpul să fii din nou "tati". A venit o doamnă, haide de te scoală, Ai vizită nouă, d-aia conjugală. Borcea nu respiră, ci pe loc tresare Şi într-o secundă sare în picioare, Vine lângă uşă privind prin zăbrele.. "Cine-o fi femeia? Care dintre ele?!" -Eu sunt dragă Cristi, scumpa ta iubită, Cea care cu tine e căsătorită. Am venit la tine ca să te fac tată, Hai în seara asta să-mi mai faci o fată! -Ce spui tu străino?!...eu în acest an Am schimbat macazul, nu vreau Vidican. Ştii că la neveste mă sucesc mereu, De eşti tu Alina, nu sunt Borcea eu. Du-te tu acasă, sună-ţi avocatul Şi dă sfoară-n ţară: vrea divorţ bărbatul! Nu o să fac fată, fac un băieţel, Dar nu-l fac cu tine, ci cu Pelinel. -Nu îţi e ruşine, ditamai bărbatu', Cu nevastă acasă şi tot mai rupi patu'?! Şi-aici la pârnaie tot faci pe golanu', Cum să-i puneţi coarne mă lu' "BOUreanu"?! Nici măcar nu-ţi place Valentina ţie, Te-ai băgat de-al dracu' să-mi faci spume mie. Câţi copii vrei Borcea?! O faci dinadins, Te crezi la Dinamo, de-ţi faci lot extins?! Revino-ţi în fire, aici nu-i Dubai Ca să ai neveste câte vrei să ai. Păi în ritmul ăsta o să ai copii Mulţi cât Domnul Rimă are poezii. Pune mâna Cristi, scrie-o cărticică Să-ţi facă şi ţie pedeapsa mai mică. -Ce spui tu Alino, te-ai gândit târziu, Fac asta de-o lună. Când nu fac sex scriu. Scriu în zeci volume viaţa mea trupească De n-au ăştia tuşuri ca s-o tipărească. Am avut amante şi-atâţia copii De-o să ies afară când s-o tipări. E-atâta lectură de să nu te miri Că le cer la ăştia şi despăgubiri. Că m-au ţinut proştii mult mai mult închis Decât anii care s-au scăzut prin scris. Alina nervoasă se-ntoarce şi pleacă, A văzut că n-are lui ce să-i mai facă. Borcea se întorce spre salteaua-i mică, Însă gardianul din spate îl strigă: "Unde mergi nea Borcea?...Stai aşa niţel, Este ceasul şase....Vine Pelinel, Cu ea ai trei ore de stat pân' la nouă, După care, cică, mai vin încă două."
Citeste mai mult: adev.ro/o0y4my
Trimiteți un comentariu