sâmbătă, 5 decembrie 2015

Poezie socială

        Poetul Ioan Viştea a publicat recent o antologie poetică de autor: Ţara bolnavă. Selectez astăzi aici o poezie socială scrisă în anii 80. Aceasta era adevărata poezie socială, nu ditirambii lui Adrian Păunescu, cel care se lăuda în ani 90 ce mari adevăruri scria el în kilometrii lui de versuri. De fapt, el strecura - printre linguşeli penibile către Ceauşeşti - câte o strofă, câte un vers aluziv. Dar, Viştea nu putea publica atunci poeziile sale. Unele dintre ele mai ajungeau la Europa Liberă şi erau citite acolo. Cum ar fi putut fi publicat în anii 80 poezia de mai jos!?

                                                 Crochiu în Piaţa Republicii

Pe trotuar stau doar ei. Din cer e gata să plouă.
Unul are înnodată de braţ o desagă-nflorată cu ouă.
Pe umăr, altul ţine în balans evantaie cu usturoi.
De la o poştă se vede că-s ţărani amândoi.
Despre timp, despre fân, despre dări,
despre treburi ce nu-ncap amânări,
vorbesc în şoaptă cu privirea-n asfalt, stingheriţi,
printre trecătorii grăbiţi.

Ca din umbră,
cu uitătura decât vremea mai sumbră,
un domn bine îmbrăcat, cu ochi de porumbe,
le tot spune să umble.

Cum, tocmai aici în amvonul puterii
s-au găsit să pună ţara de floarea-soarelui la cale şi merii?

Tocmai aici s-au găsit să discute
şi încă aşa, pe tăcute?
Şi-apoi,
unul, mai treacă-meargă, dar doi?...

Domnul bine îmbrăcat din cap face-un semn ca din bici,
încotro s-o apuce ţăranii de-aici.

Plecând, ca focul ţărâna li se ridică-n obraji şi pe gât...

În Piaţa Republicii usturoiul e periculos şi pe deasupra
miroase urât!


8 comentarii:

Anonim spunea...

În sfârșit, se arată adevărata POEZIE!

Anonim spunea...

În sfârșit, așa arată, cu adevărat, O POEZIE!

Ion Lazu spunea...

”Și jale mare pe noi toți!”, un citat al lui Iorga, din cronicarii vremii, la văleat 1921.
Sincere felicitări poetului Ioan Viștea, o conștiință exemplară a acelor ani - și în continuare. I-am acordat spațiul cuvenit în Calendarul scriitorilor români. Volumul D-sale se află la loc de cinste în biblioteca mea.
Eu însumi, debutând în 1964 nu am reușit să public decât un volum de poezii (Muzeul Poetului), mereu amînat, fără milă hăcuit de cenzură. Un gând de solidarizare intelectuală, Ion Lazu

Ion Lazu spunea...

...Iar ca o dovadă că îl prețuiesc la cel mai înalt nivel pe poetul Ioan Viștea, postez aici, cu îngăduința bunului domn DAD, o altă poezie cu care I.V. este prezent în Calendarul scriitorilor români, ediție definitivă, TipoMoldova, 2014, vol II (din 3 volume însumând 2010 pagini):

Poezia zilei: IOAN VIȘTEA, n. 10 aug. 1962

Din punctul în care mi s-a căţărat sufletul

din punctul în care
mi s-a căţărat sufletul,
se vede viaţa ca-n palmă.

recunosc cât se poate de clar
cucuiele de la cele zece porunci -
sunt colinele înverzite.

recunosc văile plângerii scăldând
aşteptări în zadar, victorioase eşecuri.

sunt la locul lor vânătăile,
cicatricele arse de soare
care au făcut din mine
un învingător.

cum ştiţi,
învingătorul ia tot:
tot praful stelar de pe tobă.

(din volumul Ţara bolnavă, Antologie lirică, eLiteratura, 2014)

Augustin spunea...

Da, şi aceasta e frumoasă.

Ioan Viștea spunea...

Dragă DAD, mulțumiri pentru dubla găzduire de pe blogul tău! Încă și încă o dată, mulțumiri prea sărace domnului Ion Lazu pentru frumoasele referiri și nivelul înalt de empatie cu poezia mea. Mă onorează și are tîlcul ei pînă și eroarea involuntară de a mă întineri cu 12 ani, doar, doar de voi reuși cîndva

















Dragă DAD, mulțumiri pentru dubla găzduire de pe blogul tău! Încă și încă o dată, mulțumiri prea sărace domnului Ion Lazu pentru frumoasele referiri și nivelul înalt de empatie cu poezia mea. Mă onorează și are tîlcul ei pînă și eroarea involuntară de a mă întineri cu 12 ani, doar, doar de voi reuși, vreodată, să mă ridic la tinerețea spirituală a domniei sale.




























Ion Lazu spunea...

Am căutat din nou postarea din 10 aug. curent și am găsit data corectă/corectată - tot la atenționarea autorului, din câte-mi amintesc. Acum va trebui să corijez și în textul de bază al Calendarului, unde eroarea persista... Apropiindu-mă asimptotic de idealitate. Lazu
https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2678444635787075432#editor/target=post;postID=7268616069506095362;onPublishedMenu=posts;onClosedMenu=posts;postNum=454;src=link

Augustin spunea...

Staţi liniştit, Ioan are dreptate, bine că nu l-aţi făcut mai bătrân!