luni, 28 decembrie 2015

Poezie de Horia Bădescu

         De o lună de zile, în fiecare dimineaţă la ora 5,00 scriu o schiţă satirică. Dar, cum lumea despre care scriu eu în zori este una chicioasă, rea, lacomă, grobiană, meschină şi urâtă cât cuprinde, peste zi mă curăţ cu poezie de bună calitate.
         Redau aici o poezie de colecţie din antologia de autor Cărţile vieţuirii de Horia Bădescu:

Balada voievodului

Mângâie-mi trupul cu mâini duioase,
doamnă frumoasă, doamnă Despină,
până se lasă frigul în oase!

Mângîie-mi trupul cu mâini uitate,
doamnă frumoasă, doamnă Despină,
clopotul somnului deasupra bate!

Mângâie-mi trupul cu mâini de seară,
doamnă frumoasă, doamnă Despină,
până când lumea se face iară!

Mângâie-mi trupul cu mâini de noapte,
doamnă frumoasă, doamnă Despină,
până răcite-s stelele toate!

Mângâie-mi  trupul cu îndurare,
doamnă frumoasă, doamnă Despină,
cămaşa lunii-i drum de răcoare,
doamnă frumoasă, doamnă Despină!


2 comentarii:

stefan s. spunea...

Reușiți, domnule Augustin - la 5 dimineața! - să scrieți o schiță umoristică?! De o lună de zile, în fiecare dimineață?! Dacă-i adevărat, sunteți genial!
Balada voievodului, minunat compusă, se referă, desigur, la doamna Despina, soția voievodului Neagoe. Despre frumoasa domniță Ruxandra, fiica Despinei doamna, cea care aproape că a dus, fără voia ei, la un adevărat conflict militar între cele două țări românești, nu s-a pomenit nimic în nicio baladă?
Spor în toate vă doresc, domnule Augustin!

Augustin spunea...

Ei, nu sunt eu genial ca scriu o schiţă pe zi.
Am prieteni care în zori scriu şapte-opt pagini de roman.
Da, Despina este înmormântată în categrala de la Curtea de Argeş. Poetul Horia Bădescu este argeşean din cea mai mare comună ca întindere din România: Aref.