sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Nu m-au lăsat să conduc lumea



         Recent, poetul craiovean Nicolae Coande a publicat la Casa de editură Max Blecher un nou volum de poeme cu titlul de mai sus. Poemul care dă titlul volumului poate fi şi un răspuns al unui inocent dat barbarilor de adulţi. Iată:

Nu m-au lăsat să conduc lumea la cinci ani cînd aveam
putere lacrimi
numele îmi era mai mare decît capul
iar astăzi cînd toţi vor să scape mă agăţ de vechiul
meu chip
„singur părăsit ca un ied în ceaunul săracului”
cum se prinde cu degete mici sfoara de baloanele
pierdute în cer.
Nu  lăsa  omul  la  necaz  și  Necazul  se  joacă  pe-afară
cu mintea           
cum se joacă dracu’-n scriptorium cînd rămîne singur
cu lumea
un pui de suflet adoarme în drum spre abator –
ai văzut cum se pricep copiii să refuze tot ce vine după ei
pe lumea asta
să lase neschimbată viaţa de apoi în strigătele furioase
ale adulţilor?
Muchii și colţuri de care trebuie să am grijă ca-ntr-un
calcul dramatic.
Nu m-au lăsat să conduc lumea (cum ai găti un pește
cu mînă ușoară)
iar astăzi cînd toţi strigă să scape sînt băieţelul speriat
că ai lui l-au lăsat singur cu poezia în casă – putere
nume și lacrimi.
Să privești un cuţit cînd crede că nimeni nu-l vede
uite istoria.

3 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Extraordinar poet! Felicitări pentru inspirația de a fi pus poemul de mai sus pe blogul Domniei Tale!

Augustin spunea...

Da, Nicolae Coande este un poet foarte bun.

Anonim spunea...

da, sunt asa cum spune Doman...