duminică, 6 septembrie 2015

O reţetă de vară-toamnă

     E duminică dimineaţa şi încerc să mai uit de guvernanţi, cocalari şi piţipoance, de şcolile lor de vară, unde mai bătrânii politicieni unşi cu toate alifiile îi învaţă pe cei tineri cum să continue jaful şi hoţia şi demagogia...

     Aşa că vă propun o reţetă de vară-iarnă, săţioasă, dar sănătoasă, neavând în ea carne. Dar poate că se poate servi lângă o bucată de friptură.

     Pilaf cu legume coapte. Se face un pilaf normal din două căni de orez şi se pune pe fundul unei tăvi. Peste el se pun sare, piper, cimbru, chimion şi ce condimente mai vrea fiecare. Separat, pe-o plită sau o tablă, se coc trei ardei capia, două vinete, trei roşii, o ceapă. Se curăţă legumele, se taie în felii de vreo doi centimetri şi se aşează într-un strat peste pilaf. Se pune deasupra vreo 100 de mililitri de ulei de măsline - pentru a înlesni intrarea aromelor legumelor în pilaf - şi tava se bagă la cuptor. Peste un sfert de oră veţi avea un aromat pilaf cu legume coapte. 

     Notă: Reţeta pusă în practică de mine am văzut-o la televizor. I-am adus modificările care m-au aranjat. În limbajul Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti, reţeta nu e plagiată mai mult de 50 la sută.

5 comentarii:

stefan s. spunea...

Minunat!... Și - musai! - de încercat!
Poftă bună să fie!

Augustin spunea...

Încercaţi-o, e delicioasă.
Acum cinci minute v-am citit jurnalul lunii ianuarie 2015. Minunat! Ar trebui să faceţi o carte din toate jurnalele.
Dar, ar trebui să proiectaţi şi o expoziţie de fotografie. Vă invidiez pentru asta. Eu umblu cu aparatul de fotografiat în geantă mereu şi fac poze o dată la cinci luni. Dar vă invidiez şi pentru cunoaşterea păsărilor. Eu le admir, le văd toată ziua, dar habar n-am care-i ciocârlan şi care privighetoare...

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Minunată rețetă! Dar poate că ar trebui udată cu ceva, să alunece mai ușor. De când nu mai beau, viața îmi pare foarte tristă. Iar riscul de deces prematur, între 50 și 65 de ani, este mult mai mare la abstinenți. Parafrazând un personaj, aș zice : fără băutură, viața e...pustiu!

Augustin spunea...

Păi, despre asta e vorba, dragă Şerban. Eu am udat-o din plin astăzi. Îmi place că ştii, dar de ce nu pui în practică?

stefan s. spunea...

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, domnule Augustin. Când eram copil, am mai spus asta pe blogul meu, îmi doream nespus să-mi văd numele pe coperta unei cărți. Vise copilărești! Acum, dacă ziceți dvs, ar fi chiar culmea să pot scoate o carte cu jurnalele mele. - Cine ar citi jurnalul unui anonim?
Mă bucur că vă plac fotografiile mele. Din păcate, asta e, nu sunt posesorul unui aparat performant (din lipsă de bani, se înțelege). Nu mai scriu versuri de ani de zile; am înlocuit poezia... cu fotografia!... Folosiți-vă de aparatul foto, nu-l mai țineți în geantă! Peste ani, o să vedeți, o poză proprie vă va putea face să retrăiți un crâmpei din viață, de care, în lipsa ei, ar fi rămas uitat pentru totdeauna.
Păsările! Încă de mic copil am iubit animalele. Nu-s greu de deosebit, trebuie doar un strop de exercițiu. Mai ales că aveți și grădină, cu vișini, pruni și altele. (Mi-am amintit acum: În una din scrisorile adresate lui Florin Mugur, Emil Brumaru, care avea atunci vreo 40 de ani, îi scria, entuziasmant, cum a aflat că la coțofană îi spune pe latinește Pica pica. Eu, mai ,,precoce” decât dl Brumaru, am început să învăț denumirile științifice ale plantelor și animalelor încă de pe la 10-11 ani. Toți avem pasiuni, eu am avut una... cu păsărele!).
M-am lungit cu vorba. Zile frumoase vă doresc!