joi, 20 august 2015

Josef K. la 2015

      În Procesul lui Kafka, Sistemul trebuia să condamne un individ luat aleatoriu din așternut: "Josef K., procuristul unei bănci, a fost arestat în mod neașteptat de doi agenți neidentificați de la o agenție nespecificată pentru un delict nespecificat". Așa a început acum o sută de ani literatura absurdului. Realitatea absurdului exista însă de mult timp și ea dăinuie și astăzi. 
     Să luăm două cazuri din România zilelor noastre. Cazul Rarinca. Doamna aceasta a trecut într-un moment nepotrivit, prin locul nepotrivit, prin fața Sistemului care tocmai se trezise dintr-o vremelnică ațipeală. A pus mâna pe ea, ce mână?!, o adevărată gheară de fier forjat, și o strânge până o să-i iasă ochii. Cei doi agenți care l-au înhățat pe Josef K. n-aveau nume și personalitate. Cei doi agenți care au prins-o în mreje pe doamna Rarinca au chip și nume: Livia Stanciu și Laura Codruța K. (sic!). În Procesul lui Kafka, un K. este victimă, în Procesul din România anului 2015, un K. este călău. Doamnele astea de la DNA și ÎCCJ au fost recrutate de faimosul marinar pentru a răspunde la comenzile Sistemului. Iar lumea, ca proasta, vorbește de independența justiției. Care independență, care justiție? Azi e Rarinca, mâine putem fi oricare dintre noi. Într-o dimineață în zori, când te pregătești să pleci la serviciu, vin și te iau doi musculoși și te bagă într-o dubă, că așa vor mușchii lor. Este limpede că doamna Rarinca va fi condamnată fără vină. Sunt curios dacă noi vom face ceva. Măcar la 25 de ani o dată să ieșim în stradă. Să ne amintim că-n 16 decembrie 1989, o hotărâre judecătorească abuzivă a scos lumea în stradă la Timișoara.
      Dar, nu s-a terminat bine cu cazul Rarinca și încă unul e pe tapet. Te-ai aștepta ca premierul Victor Ponta să facă parte din Sistem. Și poate chiar a făcut și poate că încă mai face. Și totuși, pentru simplul fapt că nu vrea să se dea la o parte din fața tăvălugului format dintr-un Rățoi mecanic și-o flașnetă blondă, Victor Ponta va fi și el o victimă a Laurei K.
      Sistemul lucrează cu gheara de fier forjat.

9 comentarii:

Popa spunea...



Salut Prietene,

Sunt curios sa aflu de ce Procesul lui Kafka
este considerat literatura absurda.

Kafka scrie despre o lume guvernata de niste legi care nu se pot pricepe.

Ma gandesc ,
poate doar tu si eu si toti astia ca noi nu le putem pricepe
cei care le fac si le aplica cum vor ei le pricep foarte bine.
Ei stiu de ce. Intelegi. Ei.

Ti se pare ca e ceva absurd in asta ??
Pai daca astea sunt legile societatii facute de ei , ce legi nesocotesc ei ?
Pai daca asta e logica lor , atunci ce e contrar acestei logici ?

Contrar bunului simt ? Care bun simt ?

Metoda lor in apararea proprie este de demonstrare a adevarului
aratand ca punctul de vedere contrar este fals
Aratand fara probe
Vorba lui Cristoiu ( sa-l bag in pizda masii si p-asta):
"Rechizitoriile procurorilor adevarate editoriale"

Livia Stanciu vs. Rarinca :
- Chiar crezi ca va fi sacrificata Livia Stanciu ?
Tu Ce crezi ?Dar Danilet ce si cum crede ?

Daca vom face ceva ?
Cine sa faca ?
Nici noi nu suntem NOI
Noi suntem noi acum
Dar de fapt nu suntem noi,
Suntem EU daca mi-e bine.






Augustin spunea...

Prietene, ai dreptate.
O recunosc cu durere.
Nu mai e nimic de făcut.
Cei din Sistem o ştiu şi ne belesc de ne ies ochii.

Anonim spunea...

În sfârșit, văd și eu enunțul situației de fapt în care ne aflăm dintotdeauna ( exceptând cazurile când omuleții verzi ne dau pinteni, ca la Timișoara, în 89 ). Nu suntem în stare de nimic, vorba lui Preda : poporul ăsta poate fi condus și de neica nimeni ! Ca azi, ca ieri, ca așa cum se întâmplă de când ne știm ! Păcat că...

Anonim spunea...

PS/ De la Cioran citire : Orice s-ar întâmpla, noi nu vom scăpa niciodată unui destin minor, neînsemnat și aproape demn de dispreț !

Tudor Cicu spunea...

Poate că și acesta e un lucru bun: cu cât ne ies ochii, în afară, când ei belesc și a 7-a piele de pe noi, cu atât vedem și noi, mai bine! Poate că Cioran nu avea dreptate când spunea că nu mai e nimic de făcut în țara asta. Și, totuși, scria. Și noi îl citeam. Pentru care surzi, scrie, ATUNCI, SCRIITORUL? Dar noi?... CEI CARE NU AVEM STATUT POST-MORTEM, DE SCRIITORI! Pentru care surzi tot scriem? „NU VREAU SĂ FIU ÎNVINS ÎNAINTE DE A MERGE PE CÂMPUL DE LUPTĂ” - scriam ca moto, recent, pe blogul meu la o postare, o zicală din popor. Noi suntem, popor? Ne declarăm învinși înainte de a ridica armele? Nu!... (citat din Ionesco) Scriitorii nu vor depune armele, nici morți!
... P.S. De aceea vă citim!

Anonim spunea...

Da, e și ăsta un fel de a fi ! Înflăcărându-te precum se umflă curcanul în pene. Ciudat fel de a fi. Cică, scriem ca să fim citiți ! Și, cu asta ce am făcut ? Nu mai departe decât Brâncoveanu, despre care se mărturisește că doar pielea nu a luat-o de pe oameni, ca să ajungă prințul aurului și să-și plătească domnia pe viață, ba chiar să creeze dinastia Brâncoveanu. Iară noi, curcanii visătorii, îl decretăm luptător pentru dreapta credință , făcându-l sfânt !
Înțelege-ne-ar dracul, că numai o poate face !

Tudor Cicu spunea...

La mine la țară, se obișnuia, ca un câine să fie și rău, i se tăia sub limbă pielița aceea neagră. Circula și o vorbă: „L-ai crestat în cerul gurii?... Păi, vezi, de aia nu-i rău”. Dacă cineva, oricine citește asta, va dori să-l examineze pe ANONIM, sigur va descoperi că are limbă de CÂINE! Punem pariu?
P.S. Sigur mă cunoaște! Uneori intenționat am făcut comentarii, aici, așteptându-i reacția veninoasă. D.A.D știe asta, i-am scris, separat pe email.

Augustin spunea...

Domnule Cicu, îmi cer scuze. Trebuie să fiu mai atent când moderez comentariile. Nu sunt impotriva polemicilor, dar sunt împotriva reglării de conturi pe blogul meu. Cele bune şi, încă o dată, scuze!

Anonim spunea...

Domn Doman,
Nu aveți de ce să vă cereți scuze. Blogul, presupun, înseamnă schimb de opinii ? Dacă mă înșel, atunci am să fiu cu băgare de seamă și când un anumit ins dă cu oiștea în gard, așteptând aplauze furtunoase, o să-mi zic simplu : Evită omul ! Și totul s-a rezolvat...