sâmbătă, 8 august 2015

Cântarea cântărilor, o nouă traducere

      Poeta Ileana Roman, trăitoare la Severin, pe malul Dunării, a publicat acum câteva luni o nouă traducere a Cântării cântărilor, una uşor polemică, explicată în note şi comentarii, cu un cuvânt înainte despre poem. Din această prefaţă reiau aici următorul fragment: "În Cântarea cântărilor nu există decât un singur anotimp, cel al primăverii exaltate, al flagranţei naturale, cu revărsări de miruri, de flori şi de răcoarea primelor fructe - rodii, struguri, smochini, curmali. Un vernisaj al miresmelor, al efluviilor eterice din fructe locale şi exotice. Iubiţii când se întâlnesc sunt tot o mireasmă, de pe buzele lor picură miere, de pe degetele lor picură mirul, nardul, smirna. Nu cunosc alţi poeţi, de oriunde, care să reverse în versurile lor atâtea miruri, miresme, mirodii. Ca un făcut, în limba română, din cuvântul sacru mir emană îmbelşugător: mire, mireasă, mireasmă, miros, mirare, miracol, miraj. Ba încă în limbajul popular s-a întrupat cuvântul miroznă (şi miros şi mireasmă). Şi totuşi nu avem un poet din ale cărui versuri îndrăgostite să ţâşnească "turnuri de miresme", deşi un Macedonski, un Anghel, un Bacovia aveau poezia în nări".

3 comentarii:

Ion Lazu spunea...

Bucuros să aflu despre isprava poeticească a Ilenei Roman ot Turnu Severin, poetă cunoscută de mine încă pe vremea cenaclului Labiș, deci a studenției Dsale și a primilor mei ani de geologie. I-am citit cărțile, am reîntâlnit-o în cercul tinerilor literați de la Casa de cultură din Severin și apoi la biblioteca din Orșova. Mereu în preajma cărților. A poeziei cu deosebire.
Am evocat- acele vremuri în cartea de confesiuni Himera literaturii.
Acum, bucurându-mă de noua sa traducere din Cântarea lui Solomon către iubita Sulamita, aștept să dau față cu textul. Mă voi referi strict la citatul pe care ni-l furnizați, preluat din prefața traducerii, în care este subliniat sentimentul iubirii însoțit de primăvară și de bogate miresme, miruri, miri, dacă nu și de mirări... Cele două aspecte, ajunse la cititorul?ascultătorul european și nu numai, se leagă organic: primăvara și iubirea. Însă aș vrea să stărui o clipă asupra unui aspect implicit, nu nepărat explicit. să aduc în discuție clima mediteraniană ca atare, contextul geografic în care a fost izvodită nemuritoarea Cântare a cântărilor. Realitatea propriu-zisă devine pentru cititorul de oriunde o metaforă: primăvara iubirii - când de fapt în zona mediteraniană înflorirea este permanentă. De ajuns să fii în sudul Greciai sau al Italiei, nu mult diferită de Fenicia-Israel, să te cufunzi ca într-o baie de miresme în parfumurile lămâilor înfloriți, al portocalilor, al altor citrice, dar și al pinilor, eucalipților și al tuturor pomilor care pe de-o parte înfloresc, iar totodată dau rod și se pârguiesc. Să constați că anume clima cu deosebire caldă le impune plantelor de orice fel să exale substanțe aromatice din abundență, ca singură modalitate de a face față evaporației intense - o determinare strictă, imperioasă, o adaptare cu toate mijloacele la rigorile unei insolații dezlănțuite. Poetul din timpurile biblice nu făcea decât să dea glas mare despre înflorirea primăverii, a sufletuylui,despre exaltarea miresmelor și a efluviilor de volatile. Și dintr-o aserțiune în alta ajungem la vorba lui Al. Busuioceanu:metafora ca formă a cunoașterii acestei lumi.
Felicitări poetei Ileana Romn, pe care mi-o reamintesc într-o zi primăvăratică, într-un grup de poete în floar -. Constanța Buzea, Gabriela Melinescu, Victoria Dragu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Diaconescu...
Felicitări! Ion Lazu

Augustin spunea...

Da, Ileana Roman este de o generozitate nemaipomenită. Toţi scriitorii originari din Severin am fost năşiţi de ea, inclusiv cei mai în vârstă decât ea. Îi ziceam pe la spate Mama India sau Mama răniţilor. Ea ţinea cenaclul severinean în anii '70 unde ne încuraja, iar critica ei era cu adevărat delicată şi constructivă. Ea l-a adus la cenaclu şi pe bătrânul Ştefan Odobleja în postură de...poet. E de-o exuberanţă tinerească şi acum. A fost curtată de Adrian Păunescu, dar l-a refuzat ştiind că-i va face viaţa amară, cum le-a făcut mai multor femei. A fost prietenă foarte bună cu Nichita pe care l-a adus de mai multe ori la Severin, după cum de dragul poetei veneau la Severin D R Popescu, Anghel Dumbrăveanu, Laurenţiu Cerneţ, Marius Tupan... A fondat la Severin festivalul Sensul iubirii la care au participat mai toţi scriitorii importanţi din România... A făcut centru al poeziei la Dunăre. O mare doamnă... Am să vorbesc cu ea să vă trimită cartea.

Ion Lazu spunea...

Stimate DAD, pentru că în răspunsul Dvs la comentariul meu l-ați pomenit pe Ștefan Odobleja, vă invit să citiți în serialul meu Scriitori români din exil episodul de astăzi, unde am câteva rânduri evocatoare despre marele savant, urgisit de regim.
Printre tinerii literați de care vorbeam, îmi vin în minte numele lui Valeriu Armeanu și poate M. Scorobete, iar dintre graficieni: Ion Mercea, Peti Velici, Ștefan Călărășianu, Horia Cernău(?). Pe aceștia din urmă i-am dus cu IMS-ul echipei într-o excursie la Tismana, Baia de Aramă și Nadanova. Ehei, ce vremuri!
Devotat, Lazu