Sergiu Adam a fost un poet şi om minunat de la Bacău. A fost ani mulţi redactorul şef al revistei Ateneu. S-a prăpădit acum câteva luni. În cel mai recent număr din Hyperion de la Botoşani, Gellu Dorian îl evocă pe poetul băcăuan. Şi-i reproduce o minunată poezie pe care eu n-o ştiam. O reproduc la rându-mi aici.
Rememorînd (II)
…Şi cum stăteam noi aşa –
Soldaţi amărîţi, năuciţi de război
Şi nici un inamic nu venea
Să ne facă eroi
Iaca apar două fufe
În formă de mufe
Şi fuga ne ducem
Cu ele în tufe.
- Bă! Strigă sergentul.
Ieşiţi la vedere
Că altfel aplic regulamentul.
Tăcere.
- Bă! Strigă el iar.
Dezertorilor, paparude,
Stînga-mprejur!
Se aude?
Tac eu ca peştele,
Leatul meu tace,
Dar una din dame comandă
C-un glas subţire şi dibace:
- Pe loc repaos sergent,
Ei luptă acum pentru pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu