duminică, 21 iunie 2015

Se scrie haiku şi la Chişinău


Iulian Filip – Veac (Print Caro, 2015). Iulian Filip, un scriitor de la Chişinău, mi-a dăruit cea mai micuţă carte posibilă (o pierdusem prin portmoneu), formatul cărţii e chiar mai mic decât o carte de vizită. Este o carte în 32 de de pagini hai-ku-uri, fiecare haiku fiind şi ilustrat cu un desen, dar având şi titlu! Poemele sunt, în majoritate,  nişte melancolii de toamnă, precum aceste Limpezimi de octombrie: „Frunză rărită…/Tot mai convingătoare/devine moartea” sau ca-n Senzaţie de toamnă plumburie: „Omul fragil,/ca un balon de sticlă -/dinăuntru-l spargi.” Iulian Filip este un original autor de haiku, acesta nefiind un poem senin şi imagistic, în spiritul nipon, ci unul – cum spuneam – melancolic, ca-n textul care dă titlul volumaşului, Veac: „Ai obosit rău./Câte le vezi nu mai sunt,/ce-auzi nu mai e”.

4 comentarii:

ștefan s. spunea...

Domnule Augustin,
am lipsit vreo două săptămâni de pe net...
Și acum, revenind, am dat peste Suplimentul revistei Argeș. Felicitări!
Mare păcat - și o spun cu tot regretul - că un amărât de cititor din capitala țării, așa cum sunt eu, e lipsit de posibilitatea de a cumpăra o revistă literară apărută în provincie. Cât de mult regret acea micuță librărie de altădată, cea din vecinătatea Muz. lit. rom... Și nu cred că sunt singurul nostalgic!
E-adevărat, conținutul Suplimentului apare postat pe net, dar eu sunt de modă veche, vreau foșnetul hârtiei și mirosul tușului... Cărțile și revistele nu le pot citi în fața calculatorului.
Și referitor la Suplimentul revistei: mai țineți minte, nu-i așa, de acele rubrici lunare pe care Nichita le susținea prin anii '70 în revista Argeș? Nu știu câte au fost în total, dar, cu siguranță că s-ar putea scoate un Supliment cu acele interesante cronici nichitiene... Că tot i-a apărut lui Nichita, în 1973, în ,,Biblioteca Argeș”, o plachetă neobișnuită - pe care nici măcar n-am văzut-o, darămite să o mai și citesc - ,,Ion Neculce: O samă de cuvinte așezate în chip de vers de către Nichita Stănescu”. Acea plachetă avea doar 16 pagini!
În rest, să vă dea Domnul sănătate, spor la scris și în toate!

Augustin spunea...

Domnule Stefan, multumiri pentru idee!
Apoi, trimiteti-mi adresa (n-am s-o fac publică), o pun in baza mea de date si va voi trimite revista lună de lună.
Cu gândul bun, DAD

ștefan s. spunea...

Cum să nu, cu bucurie și multe mulțumiri! Doar să-mi spuneți la ce adresă... să vă trimit adresa mea.
Numai bine vă doresc!

Augustin spunea...

Pe augustindoman@yahoo.com