La jurnalistul
Mădălin Volontan, intră într-o dimineață un domn între două vârste, cum se
zice, un domn blond grizonat, cu costum, cravată, pantofi lucioși și geantă
neagră-roșie de firmă, mai ales acest amănunt atrăgea atenția, sigla firmei
genții bicolore.
-
Domnule, zice musafirul neinvitat, sunt
om de afaceri, milionar în euro. Știu ce influență aveți, vreau să vă rog și eu
ceva... Dacă e nevoie, plătesc bine, nu mă uit la bani...
-
Spuneți!
-
Aș vrea să mă denunțați și pe mine la
DNA. Sigur, pentru început aș vrea s-o faceți pe blog și în ziar, apoi să
trimiteți textul și la DNA, că un articol publicat deja are altă forță.
-
Și pentru ce să vă denunț?
-
Păi, pentru ce se denunță la DNA! Pentru
corupție, pentru spălare de bani, luare și dare de mită, vă învăț eu?! Știți
dvs. mai bine...
-
Păi, și de ce vreți să fiți denunțat?
-
Din mai multe motive. Aș vrea să fiu și
eu în rândul lumii. 30 de zile de arest cred că nu mi-ar strica. Aș cunoaște și
altfel de viață decât aia cu icre negre, cu whisky scoțian sub tabloul lui
Renoir, cu blonde pe genunchi. Plus că mă omoară anonimatul. Degeaba trăiești
pe picior mare și ești putred moral și putred de bogat, degeaba ai o viață de
căcat de lux dacă nu vorbește nimeni de ea pe televiziuni între orele 17,00 și
19,00. Cred știți că poetul Blaga (Lucian, nu Vasile!) avea o vorbă, că orice
căcat vrea să-și scrie memoriile lui de trandafir. Eu n-am talent, dar dacă ar
fi să scriu, jur că mi-aș scrie memoriile mele de căcat, nu de trandafir. Și
apoi, din când în când e nevoie de o zdruncinătură, să simți că viața mai dă cu
tine de pământ, să ai convingerea intimă că porcăriile din viață se mai și
plătesc. Altfel, lumea se duce dracului de râpă.
După ce s-a documentat, după ce a luat la
hărțuit toate instituțiile statului, după ce a pus cap la cap, nopți întregi,
fapte, cifre, declarații, stenograme și alte fleacuri, jurnalistul nostru a
publicat trei pagini de ziar cu un text sub titlul Codruț Nămete a prejudiciat
statul cu peste un milion de euro! Intertitlurile și subtitlurile erau
la fel de indubitabile, la fel de clare și de acuzatoare.
La două zile de la marea dezvăluire,
tot într-o dimineață, faimosul jurnalist de mare influență Mădălin Volontan
este din nou vizitat de omul de afaceri Codruț Nămete care-i pune pe masă o
sticlă de whisky scoțian.
-
Acesta e un fel de premiu de consolare,
zice dl. Codruț arătând spre sticlă. Păi bine, domnule Mădălin, ăsta-i denunț?
M-au vizitat prietenii mei alaltăieri cu ziarul în mână și m-au somat să dau o
masă mai copioasă decât la curtea lui Ludovic XIV. Apoi m-au beștelit ca pe
dracu, au râs și cu curul de mine. Cică, atâta am putut eu, atât m-a dus
mintea? Hai, domnule Mădălin, eu voiam să apar la televiziuni de la 17,00 la
19,00, dar nu în halul ăsta, să râdă țara de mine mai rău decât de maneliștii
Leo de la Strehaia și Nicolae Guță!... Auzi, un milion de euro! Păi, pe ăsta-l
dau șoferului să-mi aducă pe seară două sticle de whisky, un Luchian și doi
Grigorești, că eu sunt ahtiat după artă. Arta e viața mea! Vă salut! Am să merg
la concurență, cică grasa aia de Ioana Simionescu e mai dură și mai veninoasă,
e o viperă cu corn în frunte. Vă arată ea ce înseamnă un denunț adevărat.
2 comentarii:
Care denunț? Numai niște bufnițe din podurile Cotrocenilor poate să ne spună cum se scula amețit, plin de o sudoare fierbinte pe frunte președintele nostru (cel lăsat la vatră). Când era treaz se mai adresa celor din preajmă, cum afla ce trebuia să se facă cu mâncărurile și băuturile deja pregătite. Cică zicea: „Dă-le la câini, că ei sunt mai credincioși”. Ăsta nou, mai scrie pe facebook: s-au dus galbenii din visterie, s-au dus pădurile, s-au dus până și izvoarele, poporul a rămas sărman și în afara Europei... cum scrie la Cheia Înțelesului biblic. Să vă spun, să nu vă spun: totul e acum, numai o înșelătoare iluzie. Așadar, fiți cu ochii în patru că rămânem cât de curând și mai proști și mai săraci (vorbe de duh a la Brâncuși). Cum s-ar spune, țărișoare-i noastre i-a fugit mireasa în noaptea nunții și biserica ei a devenit o curvă. Și-n vremea asta, indiferentă la toate ce i se întâmpla românilor, lumea Europei trăia, își vedea de-ale ei...
Da, sintetizaţi bine. Aceasta-i adevărata Românie, dar eu vreau să ies din depresie prin râs, ca tot românul, prin haz de necazul mamei lor!
Trimiteți un comentariu