vineri, 10 aprilie 2015

Eugen Barbu, între imoralitatea omului şi geniul prozatorului

      Am avut toată viaţa o aversiune faţă de Eugen Barbu. Mi s-a părut un tip grobian şi rău cu program, care a atacat scriitorimea valoroasă a vremii lui, un tip infect şi toxic cât se poate. Şi asta, după ce-i citisem cărţile. Şi m-am jurat - pe la 1980 - să nu-l mai citesc niciodată, fiind robul prejudecăţii că un om imoral nu poate fi un scriitor valoros. Îmi dau seama la 2015 că un Eugen Barbu n-ar fi  un scriitor mare dacă n-ar fi fost un om imoral. Acum, pe seară, în Vinerea Neagră, după ce-am făcut drobul (de viţel, că de miel nu-mi dă mâna!) şi după ce-am gătit sarmalele la ceaun în curte, la foc de lemne, m-a apucat un dor de proza lui Eugen Barbu, mi-a trecut puritanismul şi m-am apucat să recitesc Săptămâna nebunilor. Şi mă entuziasmez pe măsură ce citesc. Mă opresc din lectură, pentru a vă reaminti un pasaj savuros:
  
      "Logofetul   Caliarh,   drept,   mut,   nemişcând,   aştepta   ordinele.   îşi   cunoştea   stăpânul   şi   ştia   ce-i   trebuia acum, în această noapte măreaţă de iarnă când, deasupra Bucureştilor se aşternuse nuntirea zăpezii. Îl lăsă să se desbrace,   ajutându-l   cât   era   nevoie,   ţigăncile   roabe   aduceau   de   pe cuptoare   vasele   de   bronz,   din   care   ieşeau aburii.   Secretarul   livonian   desfăcuse   cufărul   cu   lucrurile   de   trebuinţă   şi   pusese   la   îndemână   săpunurile franţuzeşti târguite din vreme care făceau o spumă trandafirie, şi-l ajuta pe servitor să-i toarne pe spate boerului apă  încălzită  cât  trebuia, să nu-l  ardă,  dar  nici să nu-l înfrigureze. Hrisant stătea  gol în faţa  lor , fără sfială, avea un  trup   cu  bună  mireasmă,   subţire,  bine  proporţionat,  cu  picioare   lungi   de  atlet  şi  umeri  lăsaţi.   Capul  blond  şi cârlionţat arăta ca al unui efeb. Un uşor strabism al ochilor îndepărtaţi puţin de rădăcina nasului făcea din acest boer  tânăr  şi de rang un vânat  al  pohtitorilor ce nu se sfiau  să-l  înghesuie pe unde apu cau  deşi  lui  nu-i plăceau moravurile turceşti. Îl unseră după aceea cu  uleiuri  şi cu camfor ,  îl lăsară să se usuce în faţa sobei de cără midă în care ardeau  butucii retezaţi cu dichis ca să lase un  jar ca  rubinul ce scădea în  trepte, cum s-ar  topi un fagure la   lumina  prea  puternică  a  soarelui   de  vară,  iradiind   egal   o  căldură  dulce  ce  te   îndemna  la   somn".
    

2 comentarii:

Ion Lazu spunea...

L-am evocat pe EB în confesiunile din Himera literaturii. Animator inspirat / providențial la acel moment al Cenaclului Labiș, nimerit apoi pe mâini neîndemânatice, ca să nu spun mia mult. L-am citit cu admirație. I-am pus placă memorială și figurază cu cinste în Calendarul scriitorilor români, 2014. Am mici rezerve la utilizarea cuvântului genial. Și devin suspicios la afirmația că a avea geniu echivalează cu a fi infam etc. Pot furniza la iuțeală, căci e o problemă la care am rămas mereu sensibil, o lungă listă de scriitori/oameni de cultură de-ai noștri, mai înzestrați decât EB, dar care și-au făcut o religie din a nu schița un singur pas înapoi ca oameni demni și de caracter. Azi-noapte am lăsat din mână, recitită la literă, cartea lui Onisifor Ghibu: Oameni între oameni. Nu reiau aici, deși ar merita cu prisosință, numele de la Cuprins. Dar mă gândesc la Eminescu, la Pârvan, la Sextil Pușcariu, la George Enescu, la Vasile Voiculescu, la Mircea Vulcănescu, la Lucian Blaga, la atâți alții - și vorba humuleșteanului, la simpla lor evocare îmi tresaltă inima de bucurie. Sărbători fericite!
Ion Lazu

Augustin spunea...

Aveţi dreptate, în fond. Am exagerat puţin şi într-o direcţie, şi în cealaltă. Genial - mai mult stilistic, decât din alte puncte de vedere literare. În privinţa cealaltă, EB e unic. Personaje fpără caracter, autor infam. Deşi eu am fost zeci de ani adeptul ideii că un scriitor mare nu poate fi imoral. Îmi amintesc celebra scenă povestită de Al. George, cu EB, oferind o masă copioasă la restaurantul Podgoria de pe Bd. Magheru, în care le-a spus invitaţilor :"Domnilor, eu de azi m-am hotărât să fiu ticălos..."