duminică, 16 martie 2014

Un om liniştit

Ieri, în zi de sâmbătă, am curăţat pomii din livadă, toţi plantaţi de mine în ultimii cinci ani (45 la număr), am tăiat viţa de vie din boltă, am aranjat magnolia deja înmugurită. Seara, Arhiepiscopul locului m-a invitat la o cină de post la o mănăstire unde am mâncat cea mai bună ciorbă de urzici cu borş din viaţa mea, plus cartofi la cuptor, plus sarmale de post cu ardei iute şi plăcintă de mere... Şi afinată şi vin alb. Din pridvorul unde am cinat, culmea dinspre Apus era minunată, fagii argintii străluceau în lumina amurgului...

Astăzi dimineaţă, după micul dejun, mă plimb cu cana de vin alb prin tânăra livadă. Încerc să trăiesc după preceptele contelui Lev Nicolaevici Tolstoi. Citesc un roman pe săptămână şi scriu despre el, pe blog sau în revistă, citesc cărţi de poezie din plăcere, cu savoare, nu doresc să intru cu nimeni în conflict, nu am datorii la nimeni, în afară de una de 350 de lei pe lună pentru maşină,  încerc să-mi fac grădina de flori cât mai frumoasă şi livada vie şi cât mai aproape de ce-mi închipui că ar fi grădina Raiului...

Sunt un om liniştit, altfel zis. Mi-e teamă să mă declar un om fericit. Am tot ce-mi trebuie, în afară de bani. Dar, mă întreb: aş fi fericit dacă aş avea şi bani? Hm! N-am atâta imaginaţie să-mi dau seama.

 E primăvară, e soare, mă uit peste gard şi văd Mănăstirea Curtea de Argeş strălucind şi sunt liniştit. Pe cer trec păsări lăsând în urmă triluri. Sunt liniştit. Cum aş putea fi fericit?

10 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Mă bucur pentru tine, Maestre DAD! Nu e puţin lucru să fii prieten cu un arhiepiscop luminat şi mai ales să ai acasă raiul acela. Te îmbrăţişez cu drag.

Şerban Tomşa spunea...

Şi să nu uit vinul alb, cea mai potrivită băutură pentru un scriitor.

Unknown spunea...

Normal... Și ce-ți mai trebuie? :)

Augustin spunea...

Dragă Şerban, arhiepiscopul este şi un scriitor precum Creangă, născut şi copilărit la câţiva kilometri de Humuleşti. Dacă ai înregistra ce vorbeşte în cinci ore ai face cea mai grozavă carte!...

Dragă Paul, păi, bani, asta-mi mai trebuie. Dar, mă rog, niciodată nu le poţi avea pe toate...

Tudor Cicu spunea...

Seamănă trăirea din textul acesta cu a mea, fiindcă și eu am fost la țară , mi-am tăiat cei 35 de pruni din grădină, am deschis cutiile albinelor de le-am pus fitilul cu mavrirol, plus șerbetul pentru hrănire. Un om liniștit să fi fost și eu? Jokai Mor în „Omul de aur” spunea că orice “cuvânt zboară pe aripile vântului; cuvântul simțit e trainic”- fiindcă “din această nenorocită țară a ghețurilor nu există scăpare”. Iar dacă amintiți de Tolstoi, să ne reamintim scena când acel simplu soldat din compania a opta(cartea IV-a), rostește atât de sugestiv, cu privirea la calea lactee: “Ia te uită la stele cum mai sclipesc, ca focul. Parcă și-au întins femeile pânzele la uscat”. Din pridvorul casei de la țară, undeva spre muntele Penteleu, îmi imaginam toate astea.

Augustin spunea...

V-am văzut în diverse poze cu atupina. Un prieten mi-a promis cu mai mulţi ani în urmă că-mi dă doi-trei stupi şi mă învaţă să-i îngrijesc, având eu de-a lungul gardului grădinii nu mai puţin de 19 salcâmi bătrâni. Dar, prietenul meu a murit şi florile salcâmilor mei sunt bune doar de risipit parfum pe toată strada...

Ion Toma Ionescu, Pasarea cetii spunea...

Conceptul fericirii


Acea înfăşurare de linii ca o curgere de ape,
coapsele întinse pe nisipul plajei,
sunetul baritonal al saxofonului
agăţat de statueta de jad imperial
ce dansează şi lustra
clătinându-se fluture orb...

Ţipă aerul corb bătrân.

Fericirea e,
animalul de pradă
care pândeşte.
...Nu te-atinge,
ca să nu-i simţi
ghearele.
Din viitorul volum

Şerban Tomşa spunea...

Sper că-l voi vedea şi eu cândva pe acest minunat arhiepiscop în carne şi oase. Dar multe nădejdi deşarte am purtat în inima mea...

ștefan s. spunea...

Domnule Augustin, ați fost superb!
Parc-aș fi citit versete - inedite! - dintr-un psalm...
Mă bucur că v-ați dat seama că trăiți într-un colț de... rai terestru!
O primăvară frumoasă să aveți!

Tudor Cicu spunea...

Vedeți? Cineva, din florile alea de salcâm risipite de-a lungul străzii a făcut poezie. Nu e rău să începeți ca mine, cu un stup, până la 20. După decesul socrilor, roiul de peste zi, a și plecat în următoarea, în pădurea de vizavi.VARA însă/i o minunăție (proză și poezie) lângă albinele mele. Și, multă inspirație! Merită caea frază cu parfumul florilor de la salcâmi, de la finalul frazei care m-a incitat și la acest comentariu.