duminică, 23 februarie 2014

Viorica Pulă nu poate studia la Leningrad

Tot citesc de luni de zile memoriile lui Ion Ianoşi, aproape 900 de pagini format academic. Academice sunt şi memoriile. Dar, oricât de ales în stil ar fi autorul, tot mai găseşti şi pasaje anecdotice. Printre altele, sunt narate două episoade în care destinul unor oameni de la începutul anilor '50 au fost hotărâte de numele lor de familie: "Cuvântul sărit din dicţionarele ruseşti, dar cel mai des folosit în arabescurile cotidiene de injurii, îi va fi fatal bursierei din lotul nostru Viorica Hui (pulă, în ruseşte; nm DAD), refuzată de institutul leningrădean la care a fost repartizată din cauza numelui ei nefrecventabil - de parcă nu s-ar fi putut recurge la răspândita, în rusă, substituire a literei H prin G, ca la Ghitler, Gheine, Gamlet (Hitler, Heine, Hamlet). A doua. Peste câţiva ani, pe studentul economist, ungur ardelean, Pulika, aspirantul jurist Nae Androne îl va numi, la reuniunile noastre, cu atâta obstinaţie "tovarăşul Pulică", supraaccentuând vocala i, încât la Bucureşti, unde va profesa  la Academia de Ştiinţe Economice, Pulika va opta pentru Nichita, după numele soţiei sale rusoaice, Nikitina".

3 comentarii:

Unknown spunea...

de aici vine expresia "hai-hui"?

Augustin spunea...

Zic zău că da!

Anonim spunea...

Trebuia să-şi schimbe numele. Cetăţeanul Căcat Andrei, spre pildă, şi-a schimbat numele - în Căcat Robert.
Explicaţia a fost următoarea: Căcat Andrei sînt vreo cinci, Căcat Robert nu se prea egzista. Acu' sînt eu !