Lupul şi berbecii (fabulă pentru clasa a treia primară)

Peste iarnă, berbecii s-au îmbuibat şi s-au îngrăşat peste poate. Saivanul este un palat de marmură, nutreţul umple ieslele de oţel inox, drobul de sare e la vedere şi merg şi-l ling de câte ori simt nevoia, apoi se adapă pe săturate cu apă plată. La uşa saivanului de marmură şi termopane, din zori şi până-n seară, mârâie lupul visând la oasele şi la carnea şi la coaiele berbecilor care, din când în când, behăie şi ei, ba unul, ba celălalt, behăie ameninţător la lup printre gratiile uşii. Dar, când grăsimea, când seul le ajunge la creier, berbecii uită de ruşine, de respect reciproc, de grija oilor şi de teama lupului de la uşă. Bezmetici, îşi tot iau avânt şi se împung, izbindu-şi coarnele, atacându-se la fudulii, scoţându-şi ochii. Cu asta-şi ocupă tot timpul, fără a observa uşa deja întredeschisă a saivanului prin care orice oaie proastă poate vedea lupul ascuţindu-şi dinţii şi lingându-se pe bot şi salivând. Dar berbecii, tot berbeci! Vor sfârşi în gura hulpavă a lupului flămând în timp ce fiecare reproşează celuilaltcă porţia lui de nutreţ nu mai e gustoasă.