Liviu Ioan Stoiciu, adică LIS

Astăzi este ziua poetului Liviu Ioan Stoiciu, poet optzecist de-o frapantă originalitate, nominalizat la Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" de la Botoşani. Odată cu urările de rigoare, reproduc aici un poem de LIS:

Învăţăturile false

stins de acum, învăţat cu gândul: nu
mai e nimic de făcut, valul
prăpastiei pline de ură se întinde...
şi funia
pentru legarea hoţilor, în ceruri, făcută nod în jurul gâtului, îmi
dă şi mai acut senzaţia
nemărginirii... mă strângi la piept, eşti
una ţâţoasă: nimbul, în neorânduială, ce culoare are
azi?

va ploua şuvoaie, cu grâu: ah,
ah, supliciul
memoriei... te aud din străfunduri, plăcere

stricăcioasă
a cărnii... şi tu, tu, nedesluşită
speranţă ce
îmi acoperi ochii: îmi verşi din oala de lut, cu fundul
afumat, stranie, “libertatea”, zici,
libertatea, repet, e
o metaforă,

e inima viermelui, inima viermelui: învăţăturile
false, aici, îşi
arată dinţii, rânjiţi... arhaicul
stăpân, un dement “şi un imbecil”, peste
noi toţi face iar din gură zgomotul unui sărut, cine
naiba se crede?

condamnaţi la tăcere şi
umilinţă şi
nu numi atât... dar şi sufletul meu şovăielnic:
hăpăind din ce în
ce