O fi greu şi trist în viaţă, dar nu trebuie capotat, pentru că lumea e de-o veselie grozavă. Să punctăm din ştirile ultima vreme:
* Zilele trecute a murit Hiroo Onoda. Nu ştiţi cine e? Este celebrul japonez care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial nu mai puţin de 30 de ani. În 1944, comandantul său i-a ordonat paza unei mici insule din Filipine, iar el nu s-a mişcat de la post până-n 1974, abia atunci putând fi convins că războiul s-a încheiat totuşi. Nu e de râs, ci e de plâns. Şi asta nu doar pentru că e vorba de o moarte. Dar, odată cu Hiroo Onoda, a murit pentru totdeauna credinţa faţă de patrie, spiritul de datorie, loialitatea.
* Am fost unul dintre cei care l-au apreciat ca om politic pe Teodor Meleşcanu, pentru că nu era coleric precum ceilalţi, nu înjura ca la uşa Parlamentului şi le vorbea adversarilor politici ca la şedinţele Academiei. Plus că mai şi emitea idei viabile de guvernare. Un om civilizat, ce mai! Deşi, la un moment dat, primind postul de şef SIE de la Băsescu, a lăsat să se înţeleagă că şi-a cam trădat camarazii... Dar, acum i-a scăpat porumbelul. Cică, nu s-ar da în lături de la a candida la Preşedinţie, pentru că e păcat să nu valorifice informaţiile acumulate din postul de cap al unui serviciu secret. Că de aia a mers el acolo! Mă gândesc, prin comparaţie, dacă directorul CIA, făcând în USA declaraţia asta, ar mai fi rămas în post.
* Băsescu, Traian Băsexu, aflat la Ierusalim în vizită oficială, n-a pierdut prilejul de a aşeza în Zidul Plângerii un bilet cu o dorinţă. Şi toată lumea se dă de ceasul morţii să afle ce-a cerut el acolo. Staţi liniştiţi, nici o surpriză, acolo se află texte de manele: "Supărat sunt, Doamne, supărat!" ... şi "Să moară duşmanii mei", adică 7,4 milioane de români!
* Un prieten mă întreabă dac-am văzut Muzeul Antipa. Când află că nu l-am văzut, se oferă să mă însoţească. Refuz categoric. La vârsta mea, există riscul să fiu oprit acolo pe veci.
3 comentarii:
Omul Eminescu: ,,Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi"!
Chiar n-ați văzut Muzeul Gr. Antipa?
S-a modernizat de curând, dar lipsa vieții, cu tot aportul subsanțial al tehnicii, e evidentă printre atâtea exemplare împăiate!
Spor la scris și în toate!
Loialitatea şi spiritul datoriei nu le-ar strica nici guvernanţilor noştri. impresionantă povestea lui Hiroo Onoda.
Despre Meleşcanu am păreri amestecate. L-am apreciat cândva, dar l-am văzut într-o dezbatere televizată cu Stolojan, când a etalat un grobianism surprinzător.
Stai liniştit, că la Antipa e locul altora. Totuşi, scriitorii ar trebui să aibă şi ei o colibă, unde să nu mai simtă permanentul lor exil.
Domnule Stefan, văd că şi dvs. mă ispitiţi cu Antipa[!... Glumesc. Cele bune!
Dragă Şerban, e clar că nu le-ar strica spiritul datoriei. Dar, uite, întâmplarea de alaltăieri... Au suferit nişte oameni care chiar aveau de făcut bine cuiva, de făcut transplant... Iar nişte instituţii ale statului supradotate tehnic, i-au lăsat să moară... Ca să stingă scandalul, azi-mâine se va lansa o pânză de fum cu arestarea vreunui manelist şi televiziunile vor avea din plin os de ros. Iar noi ne vom amăgi cu gândul că nu vom putea noi muri cât pot instituţiile statului să fie indiferente...
Trimiteți un comentariu