În tinereţea lui de dinainte de 1989, a făcut rău şi i-a fost bine.
După 1989, a fost oportunist, un oportunist rău şi mereu i-a fost bine.
Cine nu i-a spus că e un Făt Frumos din lacrimă i-a devenit brusc duşman şi s-a trezit pălit rău în moalele capului. Iar lui, învingăreţului, i-a fost bine.
Cu program, cu sistemă, şi-a făcut duşmani politici şi apolitici, apoi i-a trăsnit pe rând, unul câte unul. Ţara e plină de paralizaţi politici de pe urma disputei cu Cezar învingăreţul. Dar, lui i-a fost totdeauna bine.
Când a terminat cu duşmanii, a trecut - logic - la prieteni şi i-a lovit şi pe ei, succesiv sau concomitent. Iar lui încă îi e bine.
Lupta lui a devenit de la un timp de mare anvergură şi de anduranţă. Nu mai duce dispute cu indivizi. A aflat el aşa, de prin taverne, că ar fi existat unul Nero şi i-a plăcut ce-a auzit despre el. Se războieşte cu toată ţara şi mereu iese învingător, el, EL Supremo Învingăreţul! Şi îi e bine.
De la o vreme se uită mânios spre cer. Mult timp nu putea vedea cerul din cauza unei şuviţe stufoase care-i acoperea chelia bogată, şuviţă care-i obtura unul din ochi, ăla mai frumos decât celălalt. Şi-a tăiat bucla şi acum vede cerul cu ochi de om rău, că-mi vine mereu să-l atenţionez pe Cel de sus: "Păzea, Doamne!"
Şi lui încă îi e bine. La el, legea compensaţiei care loveşte până la şapte generaţii, la el legea aceasta numită de Balzac "degetul lui Dumnezeu" încă nu funcţionează. Cum se uită tot mai rău şi mai mânios şi mai câş spre cer, nu mă pot abţine: "Păzea, Doamne!"
2 comentarii:
Da, şi până când "degetul lui Dumnezeu" se va îndrepta punitiv oferindu-ne vreodată o prezumtivă revanşă,ajutat de laşităţile unor oameni politici de paie, ticălosul îşi râde în barbă aşteptând ziua de 22 decembrie(fatidică zi!)când o să ne zică, trufaş: Hă! Hă!.. V-am făcut, proştilor! Ei, de ziua asta, în loc să mă bucur, mi-e groază şi cu gândul la ea îmi vine să urlu!
Vai, vai, Domnule Doman, vă mai daţi şi mare apropitar de monastire, dar pe învingător îl priviţi ca pe o altă lighioană, născută de pe alte tărâmuri! Vă prefaceţi, aşa-i? Bă- nuiam eu, că, doar tot omul ştie ce putea să apară din spuma cu ochi albaştri a lui 89! Culmea e că unii visează, totuşi, minuni! De parcă ar crede că, din acea spumă albastră, e imposibil să nu se fi născut şi vreun sfânt paraschevoiu !Hm.
Trimiteți un comentariu