duminică, 26 ianuarie 2014

Facebook-ul nu produce literatură nici când postează scriitori adevăraţi



               O idee interesantă: Bogdan Munteanu şi Marius Aldea, poeţi tineri din ultima generaţie, strâng într-un volumaş – Cu faţa la perete (Brumar, 2013)-, sub egida Casei Studenţilor Timişoara şi a Ministerului Tineretului şi Sportului, texte de pe facebook aparţinând a nu mai puţin de 50 de autori români în majoritate tineri; din generaţiile mai „coapte” descoperim doar pe Emil Brumaru, Ovidiu Pecican şi Ruxandra Cesereanu… O primă observaţie ar fi aceea că autorii omit să scrie o cât de scurtă notă despre carte, dar şi o notă bio-bibliografică sub profilul de pe facebook al fiecărui autor. Se impunea. Volumaşul căzut în mâna unui cititor clasic, de cărţi imprimate, nu înţelege despre ce e vorba aici. Poate doar intuieşte că scriitorul de tip clasic – cel care scrie cu stiloul pe hârtie - este în pericol, aflând acest lucru din motto-ul semnat de Robert Şerban: „scriitorii au tot timpul hârtie asupra lor şi niciunuia nu-i pasă că hârtia se aprinde uşor şi arde repede”.
         Ziceam că e interesantă ideea apariţiei? Este, dar aş zice că nu neapărat şi valoroasă. BM şi MA s-au gândit desigur să împace cumva cultura scrisă cu cea digitală, iar intenţia este lăudabilă chiar pentru nişte autori tineri, chestie pe care n-o acceptă, de pildă, un candidat la funcţia de preşedinte USR, acesta găsind că internetul este suficient, nu mai e nevoie şi de suportul de celuloză şi hârtie pentru a ne manifesta ca scriitori. Bine că n-a câştigat alegerile, că poate deveneam cu toţii exclusiv autori de bloguri şi de atitudini pe facebook!
         Ei bine, după ce citeşti într-o oră volumaşul Cu faţa la perete, constaţi că există o prăpastie adâncă între literatura dintotdeauna şi cea postată cotidian pe o reţea de socializare. Admit, totuşi, că aici nu e vorba neapărat de literatură, ci de un fel de atitudine civică a unor scriitori, în definitiv, de literatură non fiction. Dar, dincolo de faptul că avem de-a face cu o selecţie, cu o antologie, cu texte de vârf ale genului, cartea este uşurică rău, plină de efemeride, de fulguraţii simpatice, dar nu mai mult, care peste un timp ce ţine de viitorul totuşi apropiat nu vor mai spune mare lucru. Unele texte pot fi receptate ca mici poeme ale cotidianului, foarte puţine ca tablete, dar cele mai multe sunt notaţii banale, normale, decente, de bun simţ despre actualitatea de zi cu zi.
         Cred că opiniile mele de mai sus sunt confirmate/sintetizate de unul dintre autori – Mihai Mateiu: „Am dat aici pe undeva peste o ilustraţie haioasă care spunea că o carte se sinucide de câte ori ne uităm la o tâmpenie la televizor. Eu mă întreb câte povestiri excelente sunt ucise înainte de-a se naşte, avortate sub forma unui post estetizat pe facebook – pentru că nu mai avem răbdare să le purtăm până cresc, pentru că ne arde să vedem căror oameni o să le placă. Comparându-le cu literatura, sunt ca masturbarea pe lângă sex…” Da, facebook-ul este un simulacru de literatură, chiar când scriitori de primă mână petrec multe ore pe cunoscuta reţea de socializare. Dacă coordonatorii antologiei ne explicau într-o notă de zece rânduri ce au urmărit cu această apariţie editorială, comentam la obiect. Aşa, spunem că dacă cei doi ne propun o antologie de literatură – fie ea documentară – de pe facebook, unde eu nu am cont, atunci nu ne rămâne decât să parafrazăm pe un paşoptist care zicea că „traducţiunile nu fac o literatură” şi să spunem, la rându-ne: „facebook-ul e departe de a produce literatură!” Cel mult, taclale de un anume nivel intelectual. Prefăcându-mă a nu observa că notaţia lui Iulian Tănase de la pagina 51 poate fi luată ca un suprarealist poem în linia lui Daniil Harms: „Potrivit datelor oficiale furnizate de către Secretariatul de Stat pentru Culte, în judeţul Bacău sunt 666 de lăcaşe de cult. Să nu ne îngrijorăm, fraţi băcăuani şi de alte naţionalităţi; peste trei zile vor fi 667”.

Un comentariu:

Popa spunea...


Draga prietene

Deci , dupa ce ai citit volumasul "Cu fata la perete" cules de pe facebook e ca si cum ai fi facut o laba la gard ?, inregistrand dupa ejaculare neplacuta dezamagire ca nu a fost un futai olimpic cu Danuta Grecu , gandindu-te in acelasi timp la schema unui nou roman cu titlul " Literatura noastra cea de toate zilele" ?

Pe aceasta idee S-a mai scris :

"Moartea noastra cea de toate zilele";

"Usa noastra cea de toate zilele";
SE zice ca autorul acesteia si-a dezamagit cititorii dupa '89 avand in vedere predilectia lui catre vulgaritate si noroc cu Marin Preda prin '70 ca i-a refuzat predarea la Cartea Ro., caci altfel senzatia de laba ar fi inceput inca de pe vremea aceea.
....

Eu, doar ca cititor, mediocru ,imi place "xxx cea de toate zilele" cu unele exceptii :

spre exemplu acciza la "Berea noastra cea de toate zilele" se scumpeste in 2014 cu 4,77% . Faptul ca scumpirea accizei in 2013 cu 8% a facut sa scada consumul de bere asa cum aparitia publicatiilor digitale a facut sa scada numarul cititotilor de carte tiparita am putea spune ca lumea [ adica, consumatorul] e tentata sau fortata sau se orienteaza pur si simplu mai mult catre laba in detrimentul sexului .

Ca e bine sau ca e rau nu ar trebui sa intre in discutie in lipsa orizontului decat faptul ca pe moment este necesar , sau cum s-ar zice e mai la indemana pentru unii cu toate ca in cazul scumpirii accizei la bere este doar o chestiune de dare de mana.