miercuri, 15 ianuarie 2014

Cultură de zero virgulă ceva

Ziua Culturii fiind astăzi, să recapitulăm câte ceva privind domeniul acesta vast.

Bugetul Ministerului Culturii este de 0,... (zero virgulă ceva).

Ministrul Culturii se numeşte Gigel Ştirbu, dacă aţi uitat, un popă de ţară care ameninţă cu destituirea pe directorii teatrelor bucureştene Naţional şi Odeon.

De ziua Culturii, Eminescu este aniversat de vreun primar de orăşel care-l numeşte "poetul pereche", probabil pereche cu secretara lui. Ba, poetul este omagiat dedicându-i-se pe tot cuprinsul ţării versuri proaste, cretine, şchioape.

Singura veste bună este că diseară, la Botoşani, se decernează Premiul Naţional, iar laureatul - aflu pe surse, cum se zice - va fi Ion Mureşan.

Altfel, când bugetul Culturii e de zero virgulă ceva la sută din PIB, iar ministrul popă sătesc se numeşte Gigel Ştirbu, nu poţi decât să-ţi aminteşti anecdota cu cultura (sic!):
- Cum se pune accentul, pe prima silabă din cultură sau pe ultima?
- La noi nu se pune accentul pe cultură!

Amin!

12 comentarii:

Anonim spunea...

De la Cioran citire: Menirea epocilor de declin este aceea de a pune o civilizaţie în adevărata ei lumină, de a o demasca, de a o despuia de toată strălucirea ca şi de trufia legată de împlinirile ei!!!

Vine, ca şi cum ne-am uita în oglindă, nu dom'le Doman? Cultură de zero şi ceva, o răsteală de poezie frizând faptul divers şi delirul de azil psihiatric împinsă spre podiumul eminescian numai ca să se confirme cele scrise la scriputră : Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel / Nu slăvindu-te pe tine ...lustruindu-se pe el.
Amin

simf spunea...

minstrul culturii... cultura ministrului... de care sa ne temem mai mult?

Popa spunea...



Accentul se pune pe orgasm
dom,nule Doman!

Augustin spunea...

@SF
Da, a zis-o nu ştiu cine: "Nu mă tem de ministrul culturii, ci de cultura ministrului!" În cazul nostru de cultura popii de ţară.

@Popa
Părinte, pe care silabă a orgasmului?

@Anonim
Păi, sigur că primarul vorbeşte de "poetul pereche" nu pentru a-l slăvi, ci cu gândul de a mai câştiga şi el nişte voturi...

Tudor Cicu spunea...

Apropo de voturi: aflat pe patul de moarte, un oarecare își întreabă soția: Fii sinceră, măcar acum și, spune-mi de câte ori m-ai înșelat? "- Doar de trei ori, spune femeia. Prima oară când ai fost la doctorul care te-a și operat, că mi-a promis să te scape.(Bravo, femeie! te iert că, doar, pentru mine te-ai sacrificat, a zis omul). A doua oară, când ne sechestrase casa, și directorul băncii ne-a șters toate datoriile. (Bravo femeie, uite ce devotată mi-ai fost. Și, a treia oară... (ei cum a fost?, a sărit de la locul său, muribundul, tare curios). Păi, era atunci când mai aveai nevoie de 500 de voturi ca să ieși primar!"

Augustin spunea...

E superb!

Iosif de la Hot News spunea...




Andrei Plesu, despre eventuala numire a lui Gigel Stirbu la Cultura: "Un Gigel in plus nu mai conteaza"
de I.R. HotNews.ro
Vineri, 13 decembrie 2013, 12:12 Actualitate | Cultură

Andrei Plesu in studioul HotNews.ro
Andrei Plesu in studioul HotNews.ro
Foto: Hotnews
Filosoful Andrei Plesu a fost intrebat vineri ce parere are despre eventuala numire a lui Gigel Stirbu la Ministerul Culturii, el declarand ca nu il cunoaste, nu a auzit niciodata de acesta si ca "un Gigel in plus nu mai conteaza", transmite Mediafax.

"Nu am auzit niciodata de domnul asta, ori la Cultura imi imaginez ca ar trebui sa apara totusi si personaje care au un anumit curriculum in domeniu", a spus Plesu.

El a mentionat ca nu stie cine este Gigel Stirbu.

"Cum il cheama?", s-a interesat Plesu.

Dupa ce jurnalistii i-au spus ca numele acestuia este Gigel Sorinel Stirbu, Plesu a spus: "Dupa mine, Gigel e foarte potrivit pentru o functie care cere anvergura europeana. La noi e plin de Gigei in toate posturile si in toate institutiile. Un Gigel in plus nu mai conteaza".

Presedintele Comisiei de cultura din Camera Deputatilor, Gigel Stirbu, este cotat cu cele mai multe sanse in cadrul PNL pentru a prelua mandatul de ministru al Culturii, fiind asteptata demisia din functie a actualului ministru Daniel Barbu, au declarat, miercuri, pentru Mediafax, surse din PNL.

Stirbu este varianta cea mai probabila pentru a prelua conducerea Ministerului Culturii.

Daniel Barbu a demisionat, joi, din functia de ministru al Culturii.

Ziarul Timpul 1879 spunea...

Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.” (ziarul „Timpul” din 7 aprilie 1879).

Ziarul Timpul -Aprilie 1881 spunea...

„Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rîndul lor, atîrnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii „patrioţilor” trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde „patrioţii” au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui „patriot”. (ziarul „Timpul” din 20-21 aprilie 1881).

Mediafax.ro spunea...


"Cel desemnat pentru Ministerul Culturii este colegul nostru, domnul deputat Ştirbu, care este la al doilea mandat parlamentar, care este preşedinte al Comisiei de cultură, artă şi mass-media din Camera Deputaţilor, care a fost în Guvernul Tăriceanu secretar de stat în acest minister. Este unul dintre colegii noştrii din noul val, din tânăra generaţie, în orice caz mult mai tânără decât a mea, care au confirmat în toate planurile, în care avem deplină încredere, este o decizie şi aceasta luată în unanimitate", a declarat liderul PNL Crin Antonescu.

Augustin spunea...

Ce să mai spunem. Măreţul fapt fiind îndeplinit, nu mai avem decât să-i urăm de bine: Să fie primit!

Cugetari Nicolae Iorga spunea...

„Cântăreţul cânta. O sută de pungaşi de
stradă începură să urle. Şi, când nu se auzi
decât urletul lor, ei ziseră: «Cântecul nostru a
învins cântecul lui». Şi chiar lume se adunase
mai multă. Aveau cu ei publicul”*...
*Nicolae IORGA, Cugetări, pag. 226