joi, 19 decembrie 2013

România ar fi o ţară veselă de n-ar fi jalea cât casa

România este o ţară la un capăt de lume unde tradiţionalele sărbători de iarnă, ca toate sărbătorile de peste an, de altfel, sunt întâmpinate cu conflicte vesele şi triste.

Acum, însă, parcă mai abitir ca niciodată, politicul influenţează socialul, ba chiar cotidianul, aproape direct, de la un minut la altul. Păi, hai să vedem că imediat ce Victor Ponta îl acuză de minciună pe colegul lui Crin Antonescu, în satul mehedinţean Izvorul Frumos (uau!), un tânăr frumos o împuşcă pe iubita lui frumoasă pentru că nu-l mai iubeşte, apoi se împuşcă şi el frumos. Frumooos! Când Crin i-o întoarce lui Victor, că el este mincinos, ba făcând o aluzie şi la doctoratul lui de rahat, ei bine, la câteva minute, în casa unui gospodar din Izvoarele - Galaţi se deschide brusc un crater. Nu cât Vezuviul, staţi liniştiţi!, dar nu e timpul trecut.

Ei, dar câte minuni nu se întâmplă când cei doi tinerei care (cică!) conduc România se ceartă ca la uşa Academiei! O şcoală din judeţul Vaslui se numeşte "Adrian Porumboiu", fost arbitru de fotbal, om în viaţă, om de afaceri şi de fotbal... La Piteşti, există încă din anii '90 o şcoală cu numele lui Adrian Păunescu, de ce n-ar fi în Moldova o şcoală cu numele lui Adrian Porumboiu! Aşteptăm în Sectorul Agricol Ilfov una cu numele lui Adrian Copilu Minune! Dacă n-o exista deja!

Când se ceartă Victor-Viorel cu Crin, pompele funebre prosperă. Cum suni la 112 că se simte rău mama, bunicul, tatăl sau sora, în secunda următoare cei de la urgenţe şi de la poliţie sună patronul de pompe funebre că e rost de marfă, să pregătească dracului comisionul!...

Singurii oameni care nu sunt influenţaţi direct de sfada lui Victor şi Crin sunt cei din satul Studina, comuna Şovarna - Mehedinţi. Aici, de cinci sute de ani, în afară de nunţi şi înmormântări, nu se întâmplă nimic. Aici trăiau în perioada interbelică vreo 200 de suflete. Acum sunt vreo 50 de oameni. Unul singur este salariat, restul sunt pensionari şi asistaţi social. Sunt trei copii de grădiniţă şi doi elevi. Restul, Dumnezeu cu mila! Zilele acestea se taie porcii ca acum cinci sute de ani, tot aşa se pârlesc, într-un morman de paie aprinse, iar cârnaţii se umplu cu carne tocată cu barda, se umplu cu mâna, pe lângă o agrafă dintr-o sârmă ruginită... În sat nu există apă curentă (se aduce de la trei kilometri cu cobiliţa), de asfalt jumătate din sat ştie  pentru că a fost la Severin de câteva ori, doar televizoare au cu toţii şi am aflat că sunt revoltaţi de condamnarea şoricelului lor preferat Dan Diaconescu Direct (DDD).

Când se ceartă căţelandrii Victor şi Crin, bătrânul lup de mare de la Cotroceni instalează în posturi un ştirb şi-o greblă, sau - ca să fie doi într-unul - o greblă ştirbă. Şi cheliosul lup rânjeşte sătul. "Proştilor, le zice în sine, i-am luat fie-mii un credit de un milion de euroi să mai pot spăla nişte bani, iar voi vă mâncaţi între voi... Poftă bună!"

11 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Un director de şcoală, oportunist cât încape şi un incomparabil mâncător de căcat, a dat numele lui Păunescu unei şcoli din Videle, Teleorman. Profesorii au fost obligaţi să cumpere cărămizile scumpe ale poetului, s-a făcut un mare bairam etc. Directorul a ajuns după pensionare fermier. A murit acum o lună, în urma unei enervări, iar la înmormântarea sa au fost numai câţiva colegi pe care îi umilise şi îi chinuise zeci de ani...

Anonim spunea...

Domn*Doman, staţi blând şi nu vă stresaţi, pentru că are mare impor-tanţă cum murim şi nu cum trăim. Ia să vă închipuiţi, Excelenţă,cum că unuia care nu pune la suflet nimic îi vine vremea să dea cotul.Hm. Văz-ându-l Cel de sus câtu-i de vesel, trece peste bineţea protocolară de întââmpinare şi-l întreabă de-a dre-ptul: Tu, de pe unde vii ? Din Românica aia bogată şi frumoasă, Doamne, de unde era să viu mort?
Fugi, d;aci, mă, că acolo-i jale mare, păi, crezi că Eu nu ştii ?
NU ştii, Doamne, c-atunci Românica s-ar fi dus demult pe urmele Sodo-mei şi Gomorei aşa cum a făcut şi ea să se ducă pe apa sâmbetei urma semnului BUN.

Augustin spunea...

Domnilor, asta-i ţara, cu asta defilăm!

Anonim spunea...

Şi, totuşi, s-o luăm mai uşurel cu pianu pe scări în ceea ce-l priveş-te pe bardul de la Bârca. Suntem, cred, cam mulţi din breaslă, care supravieţuim datorită gurii de oxigen parlamentată de el. De-ar fi doar aceasta fapta bună pe care a făcută, parcă îl absolvă de multe. Dacă îmi puneţi la îndoială părerea, rogu-vă, să faceţi un sumar al unor astfel de fapte făcute de turma care s-a perindat
prin sos taman 24 ani în cap!

Anonim spunea...

PS/către dl. Tomşa.
Iartă la el, bre, ortodoxule, că e lege al tău ????Nu face precum ăla, faţă în faţă cu turcul, despre care povestea părintele Galaction că nu s-a astâmpărat până nu a văzut iataganul muiat în sângele gâtului bietului său vecin... Sau asta e meteahna noastră care ne dă specificul naţional...

Augustin spunea...

De acord, că a mai făcut şi bine. Dar, a făcut-o ca acel personaj dostoievskian care te fura cu stânga şi cu dreapta se închina căindu-se. Ştiu de la membri ai Cenaclului Flacăra cum îl suna pe primul ministru Dăscălescu la ora 2,00 noaptea să reclame că nu i se fac sarmale la nu ştiu ce restaurant din ţară, apoi cam pe la aceeaşi oră îl suna pe primarul general al Capitalei ca-n trei zile să-i dea apartament folkistului X. Făcea rău şi bine la paritate.

Eu l-am urât ca pe Ceauşescu, pentru că a avut uneori putere cât Ceauşescu, l-am urât pentru că am fost de două ori victima lui colaterală. Fără să mă cunoască, trecând ca taifunul prin literatura română, mi-a strâmbat de două ori destinul, m-a spulberat ca pe nimic. Am scris în timpul vieţii lui câteva reportaje despre el şi vreo 10-15 pamflete. După moarte n-am mai scris şi nici nu voi mai scrie. La reportajele mele din anii '90 a răspuns anemic, departe de spiritul lui de pamfletar redutabil, ceea ce o iau ca un semn că am cam avut dreptate.

Acum, da, ca parlamentar şi-a folosit influenţa pentru a impune legea îndemnizaţiei pentru scriitorii pensionari, dar e ceva palid pentru cât rău a făcut, pentru câte generaţii a îndoctrinat...

Dumnezeu să-l ierte!

Anonim spunea...

De acord,privind făcutul răului şi binelui la paritate ! Ura noastră şi mândria! Dar de ce ni se înmoaie genunchii dinaintea celui cu doctri-na sărac şi cinstit prin care ne făcu praf şi pulbere, talmeş-balmeş din care numai un alchimist ar putea da la iveala grăuntele de morală, de o fi mai existând aşa ceva pe plaiu-rile mioritice!

Ioan Viştea spunea...

Dragi confraţi, despre ipochimenul spre care văd c-a alunecat discuţia cât şi despre mai palidul său retard, CVT, am scris şi eu prin anii '90, în primul "Caţavencu", de mi-am luxat mâna. Mai de curând, într-un final de poezie pe care o reproduc mai jos, din volumul "Pe unde scot cămaşa"(întrebare pe care AP nu şi-a pus-o vreodată!, fac o ultimă referire la el şi la aerul iepocii care l-a născut şi căreia i-a asigurat doza homeopatică de otravă:
un mahăr al poeziei
ne îndemna de zor
să ne iubim pe tunuri.

zis şi făcut!
era o idee mortală.

ne-am iubit ca disperaţii
pe ţeava tunului,
pe afeturi de tun,
pe ghiulele.

focoşi,
ne-am iubit
pe focoase.

ce altceva mai bun
aveam de făcut,
tovarăşi?

puţin a lipsit
ca, tot el,
să comande şi "foc!"



Augustin spunea...

Sigur că nici doctrinarul sărăciei&cinstei nu e vreun sfânt, ba chiar un criminal. Dar, e bine să alegem apele cât putem fără ură şi fără părtinire.

Dragă Ioane, frumos şi ascuţit poemul tău. Dar, să-l lăsăm în plata Domnului şi pe AP, că vine Crăciunul. Sărbători fericite tuturor!

Anonim spunea...

O ipoteză de lucru pentru Domnul poet: Dacă AP credea în iepoca sa la fel cum credeţi şi DVS în... nu am cuvinte pentru a da o definiţie timpului în care trăim!

Anonim spunea...

Care jale, domnule, păi, pensia e mai mare decât pensia, auzi, acolo,
250.ooo.ooo lei! Asta-i trai, nine-acă, să ne trăiască falnicii ei
ziditori care s-au trezit că trebuie să cârtească în loc să se mândrească faină operă au ctitorit şi acum se declară în falş!