·
Vasile Tonoiu – Bucurii
vindecate (Editura Semne,
Bucureşti 2012). De Vasile Tonoiu ştiam că e un filozof român născut în
Corbenii de pe Valea Argeşului, sub Munţii Făgăraş, că e membru titular al
Academiei Române, autor de cărţi grele de filozofie şi traducător al lui Gaston
Bachelard şi Paul Ricoeur… Aşadar, titluri ştiinţifice şi academice. Ei bine,
Vasile Tonoiu îşi dezvăluie şi o faţetă nebănuită a spiritului său: poezia.
Volumul Bucurii vindecate strânge
între coperte o parte din scrierile sale lirice, hm! aş zice mai curând
antilirice. Având în vedere formaţia sa de filozof, te-ai aştepta ca poetul
Tonoiu să se situez cumva în descendenţa lui Blaga, cu o lirică de meditaţie,
gravă şi ceremonioasă. Ei bine, septuagenarul profesor este mai curând un poet
postmodern, deşi într-un text de început de carte, unul programatic, cam ia în
răspăr curentul: „Savant codificată palimpsest/vechea mea locuinţă
postmodernă/se revelează ochiului din Vest/lumină viitoare trasă-n bernă:/E
închisoare e şi adăpost/antemodernităţii mele post(-).” Da, poetul are mai toate trăsăturile unui poet
postmodern: uşurinţa şi plăcerea de a versifica zglobiu, (auto)ironic, în
contrast cu tot ce e grav şi solemn, fiind ludic, parodic, luând de multe ori
în răspăr chiar categoriile filozofice ce-i sunt atât de familiare. Nimic,
aşadar, din morga de academician, de nemuritor al spiritului românesc. El îşi
dezbracă roba şi scoate limba ireverenţios la spiritele anchilozate. Iată un
tablou în alb şi negru, un poem concentrat în patru versuri: „Un călugăr negru
şi-o albă nebună:/este în fiecare/atâta depărtare/că nu le vine greu să
fie-mpreună”. Cum ziceam, poetul se joacă voios şi cu noţiuni filozofice,
ironic, autoironic, ca un spirit liber ce este: „Monadologie de nomad/Care dă sămânţa
pe răsad/Şi goleşte foalele/Ca să umple oalele,/De ea fug, în ea şi
cad/Sumeţindu-mi poalele…”
2 comentarii:
Sunt interesat sa aflu daca
Basescu e o monada
(Foarte probabil ca e nomada).
Corectă e varianta a doua. Asa, la feminin.
Trimiteți un comentariu